Bilet de voie

Trei luni şi jumătate de pauză. 111 zile de stat pe tuşă şi plimbat doar cu Gogu Pămînt. Joia trecută m-a abordat Lau:

– Ce faci, bă? Ţi-a expirat contractu’? Hai la o tură în weekend.

– A expirat o laie. Nu vin.

– Hai mă! Mergem cu copiii.

– Hm. Să văd. Nu promit nimic.

Cum s-o conving pe nevastă-mea? Schimb tactica. O întreb pe fie-mea dacă vrea să mergem la munte. „Daaaaa!” „Bine, atunci du-te şi întreab-o pe mami dacă ne lasă.” Efectele nu au întîrzîiat să apară:

– Unde pleci iară, maimuţoiule?

– Cu Lau şi cu copiii, la Negoiu la cabană.

O privire cu ochii mari şi umezi ca ai motanului din Shrek şi acceptul s-a eliberat. Măcar o dată să profit şi eu de faptul că-i face cam toate mofturile, nu?

Vineri îi dau vestea lui Lau:

– Hai că venim şi noi. Unde ne întîlnim şi la ce oră?

– Păi plecăm mîine după ce scăpăm de la serviciu.

Asta însemna că plecăm la trei de la serviciu, făcut bagaje, alergat prin magazine după ce ne mai trebuia şi cel tîrziu la cinci s-o întindem din Sibiu. Aiurea… Am plecat abia pe la şase seara. Ca şi cum nu era destul de tîrziu, am mai făcut o escală în Proumbacu de Jos pentru a ne lua apă. Cu ocazia asta stocul magazinului a fost nimicit. Gata, acum mergem. Da’ ce, vă grăbiţi undeva? Pînă în Porumbacu de Sus am mai făcut o pauză, invitaţi de Poliţie să prezentăm hîrţoagele şi să-şi scuipe Lau plămînii în etilotest. Ajungem la cariera de marmură pe la 19:30, unde ne-am întîlnit cu fratele lui Lau şi cu soţia lui. Echipa consta în şase adulţi (Lau, Cristina, Cristi, Raluca, Florin şi eu) şi doi copii (Robert şi Ioana).

Înainte de plecare

/Negoiu/01_start.jpg

Tropa-tropa, dă-i uşor, începem să scurtăm distanţa dintre noi şi cabană. Copiii… copii. Bîlci în toată regula, un melanj de nervi amestecat cu rîsete de la perle scoase de ei. „Nu vă mai alergaţi, că mai e mult de mers!” „Ce naiba, măi, nu vezi pe unde e uscat?” „Lasă pietrele alea în pace!” şi altele de acest gen au curs în valuri pînă la cabană. Pe drum ne-a prins noaptea, prilej de mare distracţie pentru copii: se puteau juca cu lanternele. Evident, băgîndu-ni-le-n ochi. Joaca a continuat, punîndu-i să găsească marcajele de pe copaci.

Am ajuns la cabană pe la 22:00. 2h30min de la carieră pînă la cabană e un timp extraordinar pentru doi copii de patru şi cinci ani, zic eu. La vederea copiilor, cei care erau pe terasa cabanei au început să-i aplaude. Vedete, ce să mai! Punem de-o masă, unii cu mîncare rece, eu cu nelipsitele mele supe, am ras şi cîte-o bere, după care fiecare la nani. Eu cu fie-mea am dormit la cort, după ce i-am arătat luminile Sibiului şi puzderia de stele de pe cer.

Montăm cortul

/Negoiu/02_punem_cortul.jpg

Ziua 2.

Deşi mă culcasem aproape de miezul nopţii, dimineaţa m-am trezit pe la patru şi ceva. Am mai stat pînă pe la şase, după care am ieşit din cort şi m-am învîrtit pe afară. Nu prea aveam ce face, aşa că am trezit-o pe fie-mea şi i-am zis să stea cuminte în cort, că eu plec după apă.

– Vii cu mine la izvor să luăm apă?

– Nu, mai stau aici, că e cald.

– Bine, am plecat. Să stai aici cuminte, bine?

A mormăit ceva şi a închis ochii la loc. Iau bidonul cu mine şi oala de supă s-o spăl. Unul din cîinii de la cabană m-a simţit şi venea spre mine, mîrîind ameninţător. Tocmai mă pregăteam să-i îndes un bombeu în mestecătoare şi să-l expediez în lumea viselor, cînd a renunţat şi s-a întors. Cînd am ajuns la cort, jale mare, fie-mea plîngea de rupea. Se schimbase de pijamale, se îmbrăcase şi ieşise afară. Cortul închis frumos, inclusiv antreul. Eu, rămas mască.

– De ce plîngi, ai crezut că te-am lăsat aici?

– Nu, dar vroiam şi eu să vin la izvor.

– Păi nu te-am întrebat şi ai zis că stai în cort? Lasă, haide să facem un ceai şi să mîncăm.

Am luat-o cu mine, să culegem nişte afine şi muguri de brad pentru ceaiul de dimineaţă, care – ca de obicei – a ieşit a-ntîia. După ce am nenorocit două pachete de biscuiţi am plecat să ne dăm în leagăn. Între timp s-au trezit şi ceilalţi, iar copiii au desoperit căţeii de la cabană. S-au jucat, s-au zbenguit, hai să mergem pe Drumul Zmeilor, să vedem cascada de pe Sărata.

Dialoguri

/Negoiu/03_dimineata.jpg

Distracţie cu căţeluşii

/Negoiu/04_pe_ciini.jpg

Copii fericiţi

/Negoiu/05_copii_fericiti.jpg

Drum prăpăstios, cu podeţe sub care se cască hăul, potecă îngustă în unele locuri… Fie-mea n-avea greţuri, ţopăia ca o capră, dîndu-mi emoţii din belşug. Pe plat se împiedica mereu, iar dacă se întîmpla ceva aici, şansele să nu împingă margarete erau spre zero. Cînd am văzut totuşi cît de bine se descurcă, am lăsat-o şi singură prin cîteva porţiuni, deşi-mi era inima cît purecele. Ieşim din pădure. Robert începuse să se plictisească, aşa că s-a oprit în afiniş împreună cu părinţii lui. Eu cu Florin şi cu fie-mea am mai mers pînă în golul alpin, ca să vedem cascada şi să admirăm înălţimile. După obişnuitele pietre aruncate în baltă ne-am întors şi i-am prins şi pe ceilalţi din urmă.

În drum spre căldare

/Negoiu/06_prin_lastaris.jpg

Poză de grup

/Negoiu/07_poza_de_grup.jpg

Singură pe potecă, cu emoţii mari pentru tac-su

/Negoiu/08a_inainte_pe_poteca.jpg

„Păpădiiiii!”

/Negoiu/08a_papadie.jpg

O nouă pauză de leagăne şi cîini, mîncăm şi plecăm spre maşini. Pe drum, distracţie mare prin frunze la vale. S-au făcut ca porcii. Am mers şi la cascada Şerbota, fiind la doar vreo jumătate de oră de potecă. În drum spre ea am fost deturnaţi din traseu de nişte zmeuriş care gemea de fructe. La cascadă mirări, lume multă, iar pietroaie aruncate în apă să facă pleoşc etc. Într-un final plecăm. Pe serpentine oboseala începea să se simtă la copii. S-au mai împiedicat, au mai scurs o lacrimă, mai o smiorcăială…

Cascada Şerbota

/Negoiu/08c_serbota.jpg

Mînca-te-ar tata!

/Negoiu/09_zmeurica.jpg

Preocupări

/Negoiu/10_preocupari.jpg

Prin zmeuriş

/Negoiu/11_ursu-n_zmeuris.jpg

„Haide, că mai avem doar un pic.”

/Negoiu/12_inca_un_pic.jpg

Ajungem la maşini. Fie-mea a mai rezistat vreo trei sau patru minute, după care s-a făcut linişte. Somn. Cînd s-a trezit a avut ce-i povesti nevesti-mii. Poate mai primesc bilete d-astea de voie, deşi încă aştept să văd cît mă va costa escapa din weekend.

Anunțuri
Etichetat cu:
Postat in Cu rucsacu' în spate

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s