Aroganţe făgărăşene

E cinci dimineaţa, alarma sună în draci, iar mie îmi vine să sparg telefonul ăla în bucăţi, doar să facă linişte şi să mai dorm. Sînt rupt de oboseală. Nu am chef de nimic şi, chiar dacă îmi dau seama că e ziua de pedalat, nu mă trage aţa să plec nicăieri. Vreau doar să dorm, să stau undeva în linişte şi să mă relaxez, să uit de tot şi de toate, să uit de mine şi să stau aşa… pierdut în spaţiu. Aerul rece de afară mă trezeşte brusc la realitate. Ce dracu’ caut afară la ora asta? Aşa, mă, ziua de pedalat. Hai să scoatem Marghiala din iesle. Unde-mi sînt cheile? Canci. Dă-i şi caută prin beznă. Nimic. Mă uit la ceas, văd că e cam tîrziu şi decid să plec cu cheia de rezervă. Înainte să cobor, uit faţa de la CD player, pe care o luasem în casă din motive necunoscute mie.

Stai să pun bicicleta. Gata. Porneşti, fă? La prima cheie. Să dea dracu’ să mă laşi în drum pe Valea Oltului, că faci băiţă definitiv. În Olt. Pare să meargă bine, motorul zburdă vesel. E o linişte enervantă în maşină, de-mi aud toată puzderia de gînduri din cap. Zburau în neştire ca o gloată de copii în curtea şcolii: unul mai tîmpit ca altul şi fără legătură cu ce se întîmpla prin jur. Motorul decide că-i ajunge un kilometru, se declară obosit şi se trînteşte la culcare. Din nou, fix în intersecţie. Salt capota, smulg toate mufele posibile, dau chei aiurea, pun căblăraia la loc, mai dau una şi-o ia. Mai merge vreo trei sute de metri şi moare iar, fix înainte de intrarea în autostradă. ‘Tu-z gîtu’ mă-tii de jeg! Cum era pantă, mă enervez şi-i trîntesc a doua pe la vreo patruzeci la oră. Mă trezesc cu dihania că porneşte. Aha, nenorocito, deci aşa stă treaba? Porneşti doar împinsă? Las’ că vezi tu pe dracu’.

Valea Oltului e absolut pustie, cum n-am prins-o în viaţa mea. M-am întîlnit cu prima maşină abia la intrarea în Călimăneşti, un moment perfect prielnic de a-mi aminti că n-am fărîmă de mîncare la mine, rămasă prin frigider. Lasă, că găsesc eu ceva prin Vîlcea. Şi într-adevăr, nici nu intru bine în oraş că găsesc un bec roşu în bord, care mă anunţa vesel că rezervorul e aproape plin cu aer. Cum nu-mi prea dădea ghes gîndul să împing singur maşina prin benzinărie, m-am dus la locul de întîlnire. Parchez şi opresc motorul, sperînd că porneşte dacă o împingem.

Cum stăteam io să pîrlesc o penală, începe lumea să se vină de prin toate părţile. Şi ne adunăm, nene! Vreo douăj’ de inşi de toate sexele şi vîrstele, cu biciclete de toate naţiile, care mai în formă, care mai… Ăştia rîd de maşina mea de inginer, dar cînd e vorba de împins nu se dau în lături şi-i dau rablei un brînci. Porneşte din prima. Ia uite, mă, şi eu dau la chei disperatul! Marius urcă în maşină şi zîmbeşte mucalit la ideea că tre’ s-o împingem în benzinărie ca să pornească. Ochesc o pompă cu pantă în spate, scot aerul din rezervor, iau şi nişte Snickers, apoi dunga către Poenari.

Iar învălmăşeală, dăm jos biciclete, ne mai desţolim etc. Eu cu Marius plecăm printre primii, că cei slabi sînt prinşi repede din urmă. Bisericuţa1 a urcat vreo opt kilometri cu maşina şi a plecat de unde au parcat-o. Dracu’ i-a mai prins din urmă. În timpul ăsta noi ne gîndeam cam cît de aroganţi am fi dacă am încerca să facem Valea lui Stan cu bicicleta. Cu, nu pe. În timp ce noi eram aroganţi, Bisericuţa2 ne depăşea fără greţuri. Cum mergeam pe partea dreaptă, mă uitam cu groază la fundul prăpastiei, de care mă despărţea un parapet înalt cam cît o navetă de bere. Mai trece cîte-o maşină pe lîngă noi, iar eu tre’ să aleg între a muri sub roţi de gipan condus de cocalar cu lanţ şi blondă sau făcut terci printre stînci. Alegerea asta mă cam irită, aşa că-i dau talpă la deal în neştire. Trîntim nişte poze pe şi după baraj, cu minigrupul compus din Bisericuţa3 şi Bisericuţa4.

Bisericuţa3 o ia la goană pe lîngă lac. Încerc eu cît încerc să ţin pasul, dar îmi dau seama că în ritmul ăsta nu mai ajung înapoi la maşină în veci. Fleşcăi stilul de pedalat şi continui cu Marius, formînd astfel subgrupul Miserupuţa. Ne mai revine suflul şi-i dăm pe lîngă lac, tot un deal şi o vale. În fine, tot urcînd şi coborînd trecem de coada lacului şi ajungem la Piscu Negru, de unde avem exclusiv urcuş. Frate, şi ce urcuş! Habar n-am ce înclinaţie are, dar n-am sărit de 8km/h, chiar după două Snickers şi un bidon de apă cu magneziu (preventiv). Trecem de cascada Capra, dăm de limbi de zăpadă care blochează cîte o bandă de mers, şuntăm vreo două curboace, mai o pedală, mai un ridicat în picioare şi gata, ajungem la tunel. Dinăuntru îşi fac apariţia cîteva perechi de craci la peleul gol pînă sub marmotă. Dom’şoarele ne anunţă într-o română aproximativă că e un frig cumplit în tunel. Întrebate din nou, în engleză, ni se confirmă că e frig. Erau cehoaice, cred.

Tunelul luminat şi răcoros se termină repede şi ieşim în căldarea Bîlii, unde tronează norii. Pe ultimele fărîme de zăpadă jegoasă şi fleşcăită, cîţiva urcă cu nişte scînduri în spate şi coboară pe ele. Cineva din grupul nostru remarcă ironic: „ăştia sînt nebuni! Ce dracu’ plăcere ai să urci juma’ de oră ca să cobori în juma’ de minut?” Mă bag şi eu în seamă: „probabil aşa zic şi ei despre noi”. Doar că noi urcaserăm vero cinci ore.

Ne trîntim la cabana de pe lac, cu gînd să băgăm cîte ceva la maţ. Îmi era foame şi nu prea, aşa că-mi iau o ciorbă şi-o bere. Chelnerii sictiriţi şi aroganţi, doamnele amabile inclusiv cu bucătarii, cel puţin dacă judecăm după chelneriţa bunoacă şi tînără care purta pe buci două palme făinoase. A zis că erau ale ei. Erau doar dacă-i creşteau deştele mari invers. N-am lăsat bacşiş, că nu meritau. Restu’ se lungiseră la beri, vişinate şi ce-or mai fi luat pe acolo, da’ eu cu Marius ne gîndeam să spargem gaşca şi să-i dăm la vale, că la cum mergeau demenţii ne prindeau sigur din urmă.

Mă, nene! Mă izbeşte un clănţău în tunel de-am măcinat la plombe încă un kilometru după ce am ieşit la soare, înţolit cu tot ce aveam la mine. Cobor uşurel pînă scap de bucăţile ude de asfalt, că n-aveam chef de spălat pe ochi, apoi, după ce dau de asfalt uscat, DEZMĂŢ! Coborîrea e excelentă. Depăşesc un Passat care trecuse pe lîngă mine după ce luasem apă, dar n-am curaj să lungesc ochiu’ spre kilometraj. Am avut 63km/h, nu pedalam, iar dacă eram fără toate fluturătoacele alea de pe mine, mai mult ca sigur săream de 80.

Mai jos de Piscu Negru stau să apară şi Marius, ca să începem lungul drum pe lîngă lac. Ne cam dureau şeile, aşa că am făcut vreo trei sau patru pauze. Într-una din pauze ne-am trezit cu maşina Jandarmeriei că opreşte lîngă noi ca să ne întrebe dacă am păţit ceva. Le-am zis că nu, le-am urat tură uşoară, iar apoi ne-am reîntîlnit după vreo jumătate de oră. Probabil amendau ditamai grupul aflat la grătar pe marginea lacului. Sub un stîlp de înaltă tensiune.

Sîntem ajunşi din urmă de ceilalţi şi nu mai venea odată coborîrea aia de care ţinusem eu minte că începe la vreo 8km de locul unde lăsasem maşinile. Da’ şi cînd a venit! Frate, ce i-am rupt asfaltu’! A fost horror cînd am intrat în tunelul neluminat, fără lanternă şi cu ochelarii pe ochi. A încercat un amărăştean cu Audi A8 să se ţină după mine, dar fără prea mult succes. M-a prins abia în vale, cînd era linie aproape dreaptă, unde eu nu treceam de 40km/h.

Ne adunăm la terasa de lîngă parcare să băgăm nişte mici. Primii care au comandat – ultimii serviţi. Am stat după ei aproape o oră, de-mi venea să plec dracului de acolo, cu toată foamea pe care o resimţeam în glandă după 120km de pedalat. Poză de grup, ţoaclele pe maşini şi valea! Valea Oltului, pentru mine, nu ştiu pentru restul. M-a prins noaptea, dar a fost destul de liber, aşa că după vreo două ore şi ceva eram acasă, sunînd la interfoanele vecinilor să-mi dea drumul în scară. Cum „de ce”? Păi nu v-am zis că am plecat cu cheia de rezervă, fără cartelele de interfon? Şi că nevastă-mea îl oprise pe al nostru fiindcă sunau tot felul de handicapaţi?

Cam asta fu, mai completez cu detalii dacă îmi aduc aminte.

trans

Anunțuri
Etichetat cu:
Postat in Ţoaclă

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s