Despre „mămici”

Generaţia părinţilor din care fac şi eu parte are o mare problemă cu educaţia copiilor, în special din cauza mămicilor care şi-au pierdut orice busolă interioară şi luciditate. Nu vorbesc de mame, ci de „mămici”, cum se autointitulează. Au o lipsă totală de instinct şi discernămînt, crescîndu-şi copiii după sfaturile citite din cărţi îndoielnice, reviste dubioase şi bloguri obscure. Sper să mă înşel, dar am impresia că vom avea parte de o viitoare generaţie eşuată, formată din copii nevinovaţi care vor avea o copilărie tristă, controlată pînă în cele mai mici detalii.

Nevastă-mea e înscrisă într-un grup pe facebook, ascuns publicului, adăugată fiind de o cunoştinţă. Grupul ăla de „mămici” musteşte de prostie, nivelul general de inteligenţă fiind de nivelul unei amibe. O adunătură de idioate cu zero discernămînt, care de care mai sfătoasă decît celelalte. Să ne  înţelegem, nevastă-mea e din altă ligă şi le dă clasă ca femeie, mamă, soţie sau din orice alt punct de vedere. Rectific, nu le dă clasă, ci clase! Singurul motiv pentru care nu s-a cărat din buboiul respectiv de puroi e că avem ocazia să ne minunăm săptămînal de inimaginabila cantitate de tîmpite care zemuieşte pe acolo şi de ideile lor tembele.

Iniţial mă scoteau din sărite vorbitul la plural şi diminutivele omniprezente, spre exemplu „am început să păpăm singurei” sau „azi am făcut căcuţă la oliţă”, de parcă m-ar interesa căcatul altuia. Pe urmă, cînd am început să citesc elucubraţiile tipice grupului, m-am liniştit. Modul de exprimare era cea mai mică problemă. Am văzut sfaturi legate de cum să-ţi pui bebeluşul să stea în fund la două luni (de ce să nu-i distrugi coloana şi să-i laşi sechele pentru tot restul vieţii? Trebuie poze pentru facebook!), cum să nu-i dai deloc apă vara dacă-l alăptezi la sîn chit că are peste șapte-opt luni (ca să se deshidrateze puternic), diversificări complet cretine (bravo, fă, pui un boţ de om să aleagă ce-i place cînd are doar cîteva luni şi n-a văzut decît lapte), tratamente şi sfaturi medicale date pe net (doctorii sînt nişte proşti, ştiu ele mai bine), una susţinea că fi-su, la doi ani şi ceva, e vegetarian şi se mira că nu se dezvolta corect… Plus multe altele de care nu-mi mai aduc aminte, dar cred că fac o selecţie şi pun de încă un articol.

Cireada aia îmi provoacă silă. Din cîte oberv, modul lor de a privi lucrurile e situaţia generală, nu excepţia de la regulă. Credeam că mizeriile alea se întîmplau doar pe forum, numai că văd copii prin parc care nu se pot bucura de locurile de joacă, fiindcă imediat sare cîte o vacă cu cabină. E periculos, vrei să te loveşti? Nu te juca cu alţi copii, vrei să-ţi sufle în gură şi să te îmbolnăveşti? Nu pune mîna pe creanga aia, vrei să te înţepi? Nu te mai juca în nisip! Şi tot aşa. În schimb n-aveţi nici cea mai mică problemă în a-i îmbiba bine cu cola şi a-i îndopa cu cipsuri şi floricele, adunate în bisericuţe, fumînd graţios la locul de joacă. Poţi să-i spui tu să nu pună gura pe ţigară pînă-ţi cade laringele; fix aia o să facă. „Dragă, copilul meu e foarte ascultător, dar nu vrea să mănînce altceva!” Cred şi eu, fiindcă nu face ce-i spui tu, face ce vede la tine! Minte cu neruşinare, la fel cum îl minţi tu ca să-l iei de la locul de joacă. Strigă, zbiară şi face ca toţi dracii, fiindcă vede că cei din jur îi acordă mai multă atenţie decît îi acorzi tu, ocupată fiind să-ţi pui poze pe net.

Din punctul meu de vedere, scopul părinţilor e să-şi ajute copilul să se descurce pe cont propriu, să-i fie nişte modele pozitive de comportament, să-l facă perfect capabil să judece şi să ia decizii independent, în deplină cunoştinţă de cauză. Nu am pretenţia că sînt un părinte model, dar, la dracu’, creşte inima în mine cînd văd că ameţiţii ăştia doi ai mei sînt capabili să descurce singuri. „Nu fă aia! Nu te du acolo! Pleacă de la apă! Lasă lemnul jos!” Cum să decidă bietul copil pentru sine, cînd voi nu-i daţi ocazia să experimenteze nimic? Cum să evolueze? Cum să-şi facă anticorpi, cînd voi, tîmpitelor, îi ştergeţi din cinci în cinci minute cu şerveţele antibacteriene? Cum să fie rezistenţi la boli, cînd voi îi scoateţi cu geci şi căciulă la peste 30°C, iar la primele semne de răceală generală la grădiniţă îi ţineţi acasă cu lunile, dar refuzaţi vaccinarea împotriva bolilor de colectiv, fiindcă aţi citit pe net că e periculos? Mă întreb şi eu, ca un tată prost, cît de idioată trebuie să fii să primejduieşti sănătatea propriului copil?

Şedinţele cu părinţii de la şcoală sau grădiniţă mi-au oferit de fiecare dată surpriza de a vedea cantităţi imense de ipocrizie şi aşteptările tîmpite ale unora dintre părinţi (preponderent mame), care au pretenţia de la şcoală să le educe copiii. Şcoala are rolul de a-i învăţa şi de a-i integra în societate, educaţia e treaba voastră! Dacă tu, ca părinte, nu te oboseşti să-l educi, de unde să-şi ia model? Învăţătorul nu poate suplini două duzine de mame şi taţi absenţi din viaţa de familie şi nici nu ar trebui să facă asta. Multe „mămici” se plîngeau de faptul că li se dau prea multe teme copiilor şi nu mai apucă să se joace pe calculator. Mă întreb ce e mai important…

Poate sînt eu idiot, dar părerea mea e că părinţii ar trebui să-şi implice copiii în luarea deciziilor şi – cel mai important – să li le respecte alegerile indiferent dacă sînt bune sau rele. Lăsaţi-i să descopere, să experimenteze, să dea şi singuri cu capul, sub supravegherea voastră. E o tragedie aşa de mare dacă se joacă prin noroi şi sar prin bălţi? N-aveţi maşină de spălat? Nu-i mai controlaţi în permanenţă, vor ajunge să nu aibă încredere în ei. Majoritatea copiilor din clasele primare au telefoane atîrnate de gît, fiind duşi, aduşi, verificaţi şi controlaţi la foc continuu. Se pare că noi sîntem inadaptaţii, fiindcă fie-mea merge singură cu autobuzul încă de cînd era în clasa zero, de-am stat zilnic cu inima strînsă timp de cîteva săptămîni. N-am făcut asta ca s-o obligăm să se descurce pe cont propriu, ci forţaţi de circumstanţe, opţiunea alternativă fiind să meargă singură pe jos vreo trei kilometri, prin trafic, lucru care nu e aşa uşor pentru un copil de şase ani. Acum, că a mai crescut, mai vine cîteodată pe jos cu cîţiva colegi şi colege, însă mai mult de distracţie.

Voi considera că am eşuat ca părinte în momentul în care voi vedea că niciunul dintre copiii mei nu se poate adapta societăţii. Sînt convins că n-o să mi se întîmple, iar timpul va cel care îmi va da sau nu dreptate. Pînă atunci: welcome to „Brave new world”.

Anunțuri
Etichetat cu:
Postat in Ţuicisme

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s