Cum schimbi permisul auto în trei paşi simpli

Luna asta îmi expiră permisul de conducere. Refuz să-mi fac acte de ardelean civilizat cu bîta şi prefer să rămîn vinitură sau venetic, cum îi zic ciobanii ăştia de aici oricărei persoane capabile să lege mai mult de două fraze fără să folosească onomatopee specifie păşunatului ovin. Drept urmare, am fost nevoit să fac un drum pînă la Rîmnicu Vîlcea ca să-mi iau o ţidulă nouă.

Fiindcă sîntem în lumea civilizaţiei internautice, unde toată informaţia e la îndemînă, m-am apucat de săpat în prefectura virtuală ca să văd ce hîrţoage îmi mai trebuie. Aşadar, deschid Mozilla, cu mîinile deja tremurînd de nerăbdare. Din păcate, am fost decepţionat să constat că nu-mi trebuia decît fişa medicală, taxa la CEC, buletinul şi permisul vechi. Plus – evident! – cîte o copie din fiecare. E un fapt cunoscut că statul român se hrăneşte cu copiile tuturor documentelor emise tot de el, deci trebuia să mă aştept să fie nevoie de copie la certificatul de naştere al străbunicilor din partea preotului care l-a botezat pe cumnatul soacră-mii, structura moleculară a ADN-ului cu care am lipit timbrul fiscal de la poşta din celălalt capăt al oraşului, deschisă cu program de gravide, zece formulare care să trebuiască să fie completate neapărat cu pix cu culoare #0000BB etc. Desigur, informaţiile din site sînt tratate în amănunt, pînă la cel mai mic detaliu:

http://www.prefecturavalcea.ro/servicii-subordonate/permise-auto-si-inmatriculari/404-permise.html

Am zis că-mi iau două zile libere de la serviciu, fiind ferm convins că nu rezolv totul într-o zi, în ultima rămînînd să-mi schimb pompa de apă la Corsa, că-mi bea antigel ca înecata, cîte-o căldare pe lună. Ce să mai discutăm, o zi e suficientă, doar sînt trei paşi simpli: faci analize, copiezi actele, depui dosarul şi gata, nu? Gata o pulă.

Se face luni dimineaţa, iar eu mă înfing curajos în incinta prefecturii, ca să întreb unde-mi fac analizele medicale. Nu, nu! Nu întrebi la ghişee, taică, că-ţi iei omor de nu te vezi! Ieşi de acolo cît încă eşti teafăr şi întreabă la doamnele care copiază acte şi-ţi fac dosarul boboc, după voia şi preferinţa celor cu ştampile şi mutre acre.

Intru într-o coşmelie d-asta cu copiator şi femei cunoscătoare de legislaţie, dau bună dimineaţa, unde-mi fac analize, ce hîrţoage îmi mai trebuie, bla-bla, aflu că-mi trebuie adeverinţă de la medicul de familie ca să-mi fac analizele. Fata, amabilă, mă îndreaptă spre cea mai apropiată clădire cu medici, de care ştia din auzite că fac analizele şi fără trimitere.

Faceţi analize? Facem, barbotează ici 120 de lei. Fără adeverinţă se poate? Da, dar nu le puteţi ridica. Îmi creşte tensiunea. De la 10/6 cît am normal, la 13/8.

– Aveţi tensiunea cam mare, să ştiţi.

– Nu e mare, tocmai ce-am venit de la permise.

Zîmbeşte în timp ce-mi dă gaură într-o venă.

– Uitaţi-vă în altă parte, vă rog.

– Da’ ce are dacă mă uit, aveţi trac?

– Păi… să nu vi se facă rău.

Iar textul ăsta? Bă, chiar aşa de înspăimîntaţi sînt oamenii de un căcat de ac? Ies din salonul vampir, plec să mă caut la retină. Îi citesc ultimul rînd de litere şi dintr-o parte şi din alta, îmi vîră nişte cerculeţe colorate cu cifre prin ele sub rît, sînt în regulă. Control la microfoane. Îmi pune nişte căşti pe urechi şi mă pune să apăs pe buton cînd „o să auziţi nişte vibraţii”. Fă, sunete se numesc! SUNETE! Fi-ţi-ar vibraţiile ale dracu’!

Control de calitate a sfeclei. Discuţie cu psihologul. Treabă grea, avînd în vedere că eram pachet de nervi şi sarcasmul îmi bătea în gingie să iasă afară. Trebuia să mă abţin de la comentarii acide, că cine ştie dacă mai luam sau nu permis. Două mostre de răspunsuri trunchiate:

– Ceva probleme cu alcoolul?

– Nu (se găseşte chiar uşor).

– Droguri?

– Nu (dar cred că vă pot face rost, dacă chiar nu mai puteţi rezista fără).

Gata. Sînt liber să plec după adeverinţă, rezultatele vor fi gata în jur de ora patru. Mă uit la ceas. 10:30. Programul medicului de familie nu-l ştiu, că n-am mai dat prin cabinet de cînd m-am operat de apendicită. O sun pe nevastă-mea. Ca de obicei, cînd am ceva de rezolvat urgent, nu răspunde. Primesc mesaj: „Sînt în şedinţă, zi ce vrei”. Întreb spăşit dacă doctoriţa noastră are program de dimineaţă, vine un „Da”, iar eu mă văd pus în situaţia de a ajunge în Sibiu în mai puţin de o oră şi un sfert, prin aglomeraţie. Tot ce pot spune e că sper că n-au fost radare pe Valea Oltului.

Cînd mai aveam cam un kilometru pînă la dispensar, mă sună nevastă-mea, să-mi zică de program, că de fapt e după-masă, de la două încolo. Aşa era. Frec duda p-acas’ două ore, mă duc la medic, iau hîrţoaga, debitez zece lei, îmi aduc aminte de CEC, plătesc taxa şi-i dau la vale molcom, că analizele erau gata la patru şi programul de permise la trei.

Ajung la căcatul ăla de centru medical să-mi iau hîrţoagele. Ştiţi, nu sînt gata chiar azi, veniţi mîine pe la nouă. Nicio problemă, zic, şi aşa ăştia de la permise şi-au luat tălpăşiţa. Lasă că vin mîine după ele.

Se face mîine. La ora nouă băţ eram în faţa recepţiei. Bună dimineaţa, să ştiţi că analizele vor fi gata peste jumătate de oră. Fix o jumătate de oră mai tîrziu, la 11:20, mi-am luat fişa cu rezultatele şi m-am dus glonţ la dugheana cu copiat de acte.

Pînă aici a decurs totul normal, urma să mă confrunt cu mirobolantul stil de muncă al tovarăşelor fruntaşe din măreţul regim socialist multilateral dezvoltat. Dau de o tovarăşă plicitistă, cu simţul umorului la fel de dezvoltat ca al unui scaun de bucătărie şi cu entuziasmul unui tufiş dosit din parc, ăla pe care se pişă toată lumea. Cred că i-am căzut cu tronc de la bun început, tulburînd liniştea încăperii în care nu mai era nimeni. Probabil i-am stricat scorul de la Solitaire.

– Bună dimineaţa. Am venit pentru preschimbarea permisului.

– Sper că e românesc!

– Da, e românesc. E mai mult de muncă la celălalt?

– Actele!

Dau hîrţoagele şi mă direcţionează către un scaun defect, să-mi ia faţa în poză.

– Stai jos. Nu clipi. Gata. Vezi dacă sînt datele corecte pe fişă.

Mă uit, e aproape totul în regulă şi-mi cade cerul în cap: COAIE! Ăştia au învăţat să scrie cu tastatura! Păi e frumos aşa? Adică io car pix după mine degeaba?

– Nu se poate ridica direct de la dumneavoastră?

– Dacă voiai să-l ridici de la noi, trebuia să zici aşa în cerere.

– Da’ eu am completat fişa aia?

– Mă, eu alta nu mai completez! Unde-l vrei, la domiciliu sau în altă localitate?

– Bine, la domiciliu (‘tu-ţi morţii mă-tii de incapabilă).

– Unde aveţi domiciliul?

– Cred că scrie foarte clar în cartea de identitate pe care o ţineţi în mînă şi pe fişa pe care tocmai aţi completat-o.

– Ştii ce? Nu fii obraznic!

Nu mai rezist şi-mi sare ţandăra.

– Auziţi, da’ nu ştiţi să scrieţi decît după dictare sau care e treaba? După ce că mi-aţi completat cererea cu livrare la domiciliu din proprie iniţiativă, mă luaţi la per-tu, ca să nu zic per-pules, tot eu sînt obraznic?

Îmi aruncă buletinul, permisul găurit, dovada şi mă trimite la plimbare, zicîndu-mi cîte ceva de rude, probabil. În cinci zile ar trebui să-mi ajungă permisul nou acasă, cu poşta română. Permisul e gata în două ore, cică, dar are nevoie de cinci zile pentru a străbate un drum de unsprezece kilometri. Adică 120 de metri pe oră. 2 metri pe minut. 33 de milimetri pe secundă. Cam cît viteza cu care îmi iese căcatul din cur cînd se aşterne delicat pe serviciile lor.


Procedura, dacă n-aţi reuşit s-o extrageţi din text, cu toate imbecilităţile ei:

  1. Vă duceţi la medicul de familie să vă dea o adeverinţă din care să rezulte că sînteţi clinic sănătos ca să vă faceţi analizele. Ştiu, e stupid. Trebuie să-i faceţi şi o copie, că vă trebuie la dosar, iar originalul rămîne la cabinetul unde vă faceţi analizele. 10 lei.
  2. Cu adeverinţa respectivă vă faceţi analizele la orice clinică privată care oferă aşa ceva. Taxa diferă de la un cabinet la altul. Eu am dat 120 de lei.
  3. Pînă sînt gata rezultatele de la analize, mergeţi la o scursură CEC (sucursală, pardon) şi achitaţi taxa de permis –  68 de lei.
  4. Luaţi analizele şi copia lor, buletinul şi copia lui, permisul vechi şi copia lui, chitanţa de la CEC şi copia ei, plus copia adeverinţei de la medicul de familie. Hai, că e simplu: cîte o copie din fiecare. Dacă nu aveţi copii făcute, doamnele de la birourie de copiat de prin împrejurimi vă vor face ele şi vă vor pune actele în ordinea preferată la ghişeu. Aşa să le lăsaţi!
  5. Vă duceţi cu tot setul de hîrtii la acriturile din DRPCIV şi speraţi fără rost la un dialog civilizat. Spuneţi de la bun început să vreţi să ridicaţi personal permisul. Ăştia care sînt la fel de proşti de gură ca mine s-ar putea să mai aştepte, la fel ca mine.
Anunțuri
Etichetat cu:
Postat in Crize de nervi
5 comentarii la “Cum schimbi permisul auto în trei paşi simpli
  1. Ovidiu spune:

    esti mortal :-))))

  2. Albasete spune:

    Mai Ratza, esti dat naibii ! Ai un talent umoristic la scris, de te spargi de ras ! Stii, de obicei textele tale le citesc la serviciu si-mi descretesc fruntea, ma simt mult mai bine. Poti sa scrii o carte, chiar cu titlul de mai sus: ” Texte anemice de citit la bere.” Daca-i cereai permisul pe loc, era mai bine. Acum ce faci, astepti posta . Nu-i bai, si eu cu soata mea cand am schimbat permisele , tot cu posta au venit, asta in conditiile in care centrul respectiv era la doi pasi de locuinta. Noi nu am fost intrebati cum vrem sa fie „livrate” permisele.

  3. ratza spune:

    De scos o carte nu e mare brînză, da’ cine dracu’ mai dă banii pe cărţi?

  4. Herry spune:

    „Pentru a schimba și obține un permis de conducere în Marea Britanie, trebuie să completezi formularul D1. Acest formular poate fi obținut de la orice oficiu poștal sau comandat de pe site-ul DVLA: https://www.gov.uk/dvlaforms. În acest caz, formularul poate fi trimis direct la tine acasă prin poștă.

    Trebuie sa completezi acest formular corect, sa atașezi permisul de conducere (care va fi returnat în România) si taxa de 43 de lire sterline. Poți plăti prin card sau ordin de plată. De asemenea, este necesar să confirmi adresa de domiciliu – ajunge să prezinți factura de utilități, în timp ce pentru nou veniți este suficient să furnizeze detalii cu privire la persoana care poate confirma că într-adevar locuiesc împreună. Toate aceste documente trebuie să fie trimise la departamentul DVLA, la următoarea adresa: Swansea, SA99 1AD. Aici se termina tot – în câteva săptămâni poți avea noul permis de conducere.”
    Zilele următoare mă duc și eu să îmi schimb permisul în România.

  5. ratza spune:

    Succes. :)

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s