Maratonul Olteniei – semivoluntar

Pentru mine, anul competiţional ciclist a luat sfîrşit. Ştiu că sînt praf. Ştiu şi că sînt leneş şi nu-mi place să trag de mine, deşi în iulie m-am pedepsit aspru, participînd la Green Day Challenge cu un MTB de 15 kile. Printre cursiere de 7. În 15km de sprint mi-am scuipat pe rînd plămînii, fierea, ficatul şi rinichii. Am scos sub jumătate de oră, dar mi-a luat vreo douăzeci de minute să-mi revin.

În fine, divaghez. M-am înscris la Maratonul Olteniei fix după ce terminasem tura lungă de la Cozia, cu gîndul că anul ăsta rup tot. Anul trecut a fost aşa:

https://distrusul.wordpress.com/2014/09/02/maratonul-olteniei/

Ei bine, n-a fost să fie. Pe parcursul anului mi-am făcut zob anvelopele, lanţul şi plăcuţele faţă, iar eu nu mai vreau să cheltuiesc nimic pe ţoaclă anul ăsta. Asta ca să nu mai zic că anul trecut mi-am luat un trîntoc la 60km/h cînd coboram ca dementul de pe Cozia şi am ciupit o idee conducta de spate. Parcă n-aş concura cu Marghioala în asemenea hal, iar să merg la relax nu are sens. Ori concurez, ori mă plimb!

Zic să-mi clătesc un pic păcatele şi să particip ca voluntar, măcar să-i ajut pe ceilalţi dacă tot nu pedalez. Vorbesc cu Cătălin pe Facebook şi rămîne să ne vedem sîmbătă dimineaţa la opt şi să stabilim atunci ce şi cum. Dacă aşa stau treburile, hai să-mi scot nefasta nevasta în oraş vineri seara. O bere şi trei shoturi de Stroh mai tîrziu, am ajuns acasă pe la unu dimineaţa.

Se face cinci. Ti-ti-ti! Ti-ti-ti! Snooze, dă-te-n mă-ta. Vreo şase. Hai, mai merge unul. Crăp un ochi. E şase şi ceva. Deschid frigideru’ să iau ultimele trei ouă ca să i le duc lu’ frati-miu, aflat la pescuit pe lîngă spitalul de nebuni din Lazaret. Cică să facă nişte clătite în rulotă. I le-am lăsat pe acoperişul maşinii, că ultima dată aveau un cal hămesit care le-a lins cîteva beri şi toată nada. Nebuni, pescuit, clătite, rultă. Coincidenţă?

Ajung pe la opt în Zăvoi, dau de Cătălin şi de Radu, iar unul din organizatorii de la CEZ ne explică unde e nevoie de noi şi ce să facem. Eu cu Cătă şi cu Anca urma să stăm înainte de troiţa unde era primul punct de hidratare şi să ferim participanţii s-o ia pe drum în jos (cum am muşcat-o eu anul trecut). Explicaţiile curg, iar pe la opt jumate (cred) ieşim din parc, urmînd relaxaţi marcajele de pe traseul de concurs. N-am avut probleme de orientare, reuşind să urc călare pînă la o porţiune abruptă în care chiar nu mai aveam cum ţine roata faţă jos. Era să-mi iau o blană¹ zdravănă, uitînd complet de SPD-uri şi felicitîndu-mă în gînd că le-am lăsat fleaşcă. Am împins la ţoacle prin căldura care abia începea să-şi facă simţită prezenţa.

Am impresia că port ghinion grupurilor din care fac parte, fiindcă puţin mai sus s-a întîmplat momentul democratic², nu mult înainte de a ieşi în Priba. Anca dispăruse în faţă, iar Cătălin nu ştiu ce tot lălăia prin spate. Mi-am continuat liniştit drumul, cu gîndul că ne vom întîlni la troiţă. Ajung la troiţă, mă întîlnesc cu Radu, îi zic că unul e faţă şi unul în spate, îşi văd de drum, iar eu mă gîndesc că n-am nimerit troiţa bună. Continui ceva mai alert, cu gînd s-o prind pe Anca din urmă.

Mă apucă setea după ce trec de Dealu Malului, apa din bidon fiind de mult istorie. La prima fîntînă care-mi iese în cale fac o oprire, în încurajările unui localnic. Nea Romică, cum s-a prezentat, fiind oarecum dezamăgit că nu sînt participant, fiindcă eram primul, după cum a zis. Mie nu mi-a sticlit neuronul, crezînd în continuare că Anca e în faţă. Văd nişte bidoane de plastic lîngă fîntînă, întreb ce e cu ele şi zic să-l ajut pe om să le ducă în curte, la vreo cincizeci de metri de fîntînă, poate apar ăştia din urmă. Pentru căratul apei sînt răsplătit cu o pungă de vreo trei kile de prune. Mai stau vreo zece minute de poveşti cu omul şi apoi îmi văd de drum, chitit să mă opresc în primul punct de alimentare.

Evident, n-am putut trece impasibil pe lîngă tufanul de mure de anul trecut, băgînd şi mai vîrtos de data asta. Ies în izlaz, urc domol prin pădure şi ajung la punctul de alimentare şi hidratare. Fac cunoştinţă cu Diana, Simona şi vreo patru sau cinci băieţi cărora nu le-am ţinut minte numele, dar supriză! Nu aici aveam eu treabă, ci la prima troiţă, unde mă întîlnisem cu Radu. Numere de telefon canci, întreb dacă au numărul lui Cătă, sun, mesagerie. Îl sun pe frati-miu să-mi dea numărul de telefon al lui Radu. Sun, răspunde, îmi zice că m-am dus prea departe şi să-l sun pe Cătă. Sun din nou, răspunde, întreb dacă mai are sens să mă întorc, fiindcă se dăduse deja startul, îmi zice că pot sta să ajut unde mă aflu.

Buuun. Stău la kilometrul 14 printre furnici, plesnind la ele mai ceva ca la jocul Căluşarilor, cu un tricou împuţit de transipraţia de la urcuş, de-mi venea să-l arunc de pe mine. Sîntem sunaţi de cei de la troiţă să fim pe fază, că tocmai au trecut primii concurenţi. Primii zece trec vijelios pe lîngă noi, fără să bea nimic sau cel mult bînd din mers cîte un pahar de apă. Cei aflaţi nu mult mai în spate cereau ba izotonic, ba apă, ori la pahar, ori la bidon. Îmi asumasem rolul de sacagiu, umplînd bidoanele celor care voiau.

Desigur, urma să ne aflăm în punctul maxim al clopotului lui Gauss, cînd gloata hămesită şi uscată de căldură venea să dea buzna în pahare şi farfurii. Am zîmbit, regăsindu-mă complet (dar complet!) în cei care veneau rupţi după cele cîteva urcări, sărind de la un bidon la altul, de la o farfurie la alta şi încercînd să-i ţin în loc cît mai puţin. A fost o perioadă de cîteva zeci de minute în care parcă nu mai făceam faţă. Ca fapt divers, aşa de stresat am fost, că n-am văzut decît trei sau patru cunoscuţi, deşi trecuseră pe acolo vreo zece, dacă nu mai mulţi.

Concurenţii se răresc, trec ultimii doi, care nu mai vor să continue, iar noi sîntem anunţaţi că putem închide punctul de alimentare. Unul dintre voluntari (Ionuţ parcă-l chema?) le scurtează chinul şi-i duce pe scurtătura care tăia bucla dintre Dealu Malului şi Bogdăneşti. Noi eram practic la vreo jumătate de kilometru de alt punct de alimentare, pe unde am tăiat-o şi eu. Rectific, pe unde am vrut s-o tai, fiindcă în clipa în care am dat de soarele arzător am cotit-o brusc la stînga, pe un drum pe care nu mai fusesem în viaţa mea, dar care părea să coboare.

Şi-am coborît, frăţică, cu ochii căscaţi şi umezi, cu roata virată şi bicicleta continuîndu-şi drumul ca pe rulmenţi spre gardurile oamenilor, luînd în plin nişte urme de copite în glodul întărit ca cimentul, iar mai jos pe o bucată de drum cu un pietriş perfid, pe care am coborît cîţiva metri buni cu ambele roţi blocate şi bucile strînse vîrtos. M-aş fi dat jos de pe bicicletă, dar într-un mod mai omenos decît o căzătură, iar terenul nu admitea varianta asta.

Iote! Marcaje! Bine c-am scăpat întreg. Urmez traseul pînă jos. Ăăă… Sau lasă. În Trundin abandonez cea mai frumoasă parte a traseului, parţial fiindcă mi-era lene să urc pentru ultima oară, parţial fiindcă mi-era silă să mai urc orice. După vreo cincizeci de metri de urcuş fac cale întoarsă şi aleg scurtul şi vijeliosul drum al asfaltului, ajungînd la finiş.

Desigur, trecînd finişul complet relaxat şi liniştit, sînt felicitat inutil pentru performanţă, stîrnind ceva reacţii abia la replica: „nu sînt concurent!”. Dau de restul trupei cu care pedalez, deschidem beri, povestim, rîdem, urmînd ca a doua zi să ne revedem pentru a ajuta sau participa la proba de alergare. Mă bătea gîndul să mă bag la tura scurtă, de zece kilometri, dar nici asta n-a fost să fie, fiindcă peste noapte fi-miu a tot vomitat şi n-am mai putut să plec nicăieri.

Cam asta fu Maratonul Olteniei de anul ăsta, la anul promit că particip sub formă de concurent la cel puţin proba de MTB.


Legendă:

1) A-şi lua blană = a cădea ca scîndura. „Blană” e un regionalism vîlcean pentru o scîndură groasă şi lată în genul unei foi de uşă.

2) Momentul democratic = momentul în care persoanele dintr-un grup se despart, făcînd fiecare ce vrea.

Anunțuri
Etichetat cu: ,
Postat in Ţoaclă, Ţuicisme

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s