Degajat. Relaxat. Zen

Ieri am avut parte de o zi specială. La fel de specială ca mine. Duminică fusesem cu familia pe un muntişor vîlcean, aşa că eram destul de relaxat, inclusiv cînd m-am întors şi era să intre în mine idiotul ăsta din clip.

În fine. Luni, adică ieri, eram extrem de calm. Rău de tot. Nici melcii din trafic nu mă mai deranjau. Degajat. Relaxat. Zen. Opresc în OMV, să scot aerul din rezervor. Şi torn. Şi torn… Torn liniştit. Scutur prepuţu’, atîrn puţa în cuier şi mă duc să plătesc. Aha. Plătesc cu ce am în chiloţi, că portofelul era în cealaltă geacă. Înjur prostu’ care l-a lăsat acolo, scobesc în pantaloni după lopată şi-o sun pe nevastă-mea.

– Ia un taxi şi adu-mi şi mie portofelul, ca să plătesc benzina.

– Şi taxi cu ce iau? Nu mai am chior de leu.

– Lasă, că de ăla nu e probemă.

– Bine, hai că mă îmbrac.

Desigur, intru ca un cocalar, cu telefonul la ureche, să anunţ casierii că tre’ să blocheze pompa trei, că e un chitros care nu vrea să plătească. Cum îmi dispăruse orice urmă de zen, nu am văzut decît destul de tîrziu un coleg de serviciu, suficient de impresionat de mutra mea de milog. Mi-a plătit. Sun nevasta ca să lase taximetriştii în pace; ie şî iei uameni.


Intru în birou, pornesc rabla şi-mi aduc aminte că am şedinţă. Apuc vreo juma’ de oră de lucru efectiv, bag vreo două ore de şedinţă pe teme de proiect, apoi zbor prin trei clădiri să ajung la o întîlnire cu haşeru’. Întîrziasem vreo 4-5 minute, aşa că n-am mai bătut la uşă, ci am intrat direct. Surpriză: tot haşeru’ în sală!

– Salut, scuze că am întîrziat. Unde stau?

Caut un scaun liber, dau roată mesei şi îmi înfig tîrtiţa într-un scaun.

– Ce faci?

Simt o uşoară perplexitate în aerul întrebării, dar răspund totuşi. Degajat. Relaxat. Zen.

– Bine, tocmai ce-am zburat din altă şedinţă. Restu’ nu vin?

– Nu, ce faci în şedinţa asta??

– Ha?

– Noi n-am terminat şedinţa!

– A, da? Şi eu care credeam că am întîrziat… Bine, pa!

Şedinţa care mă privea a început după vreun sfert de oră, dar simt că haşeru’ s-a cîrpit de încă un motiv să mă aibă la inimioare.


Plec de la serviciu. Ies din clădire. Degajat. Relaxat. Zen. Mergeam liniştit spre locul în care-mi lăsam de obicei maşina. Trec prin două clădiri, ies în parcare şi-mi aduc aminte că mi-am lăsat maşina în cealaltă. S-a dus dracului şi degajare, şi relaxare, şi zen, şi tot.

Anunțuri
Etichetat cu:
Postat in Ţuicisme
3 comentarii la “Degajat. Relaxat. Zen
  1. Dragos spune:

    Upsss ! Aceeasi treaba am patito in vara asta, cand coboram de la Rasnov la Predeal. Un cocalar s-a bagat in depasire, consoarta a inceput sa tipe, am tras usor dreapta in cantece de frane. I-mi venea sa ma dau jos la el sa-i fac mecla terci, dar se dusese.
    Tu nu ai o borsetuta unde sa-ti tii tigarile, telefoanele, porfeul, servetelele umede ? Astea din urma pentru situatii de consum lapte cu briose.
    Si cat ai mers prin cele 2 cladiri ? Se intampla. Odata am plecat de la serviciu si mergand spre statia de autobuz, mi-am adus aminte ca lasasem masina in parcare, la serviciu. Cale intoarsa si am luat masina. ( De regula, cand este vremea buna, prefer toacla. Acum nu mai am cauciucuri, trebe altele noi, inclusiv camere.)

  2. ratza spune:

    1. Nu-mi plac borsetele, de obicei iau la mine doar cheile şi portofelul.
    2. Prin clădiri am mers vreo 3-4 minute spre şedinţă şi vreo 15 între parcări (dus-întors).

  3. Cristi spune:

    Am uitat ce am vrut să spun.

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s