Viaţa la stat

Mîine dimineaţă ar fi trebuit să plec cu familia în vacanţă, dar mă văd nevoit să amîn plecarea cu cel puţin o zi din cauza birocraţiei nenorocite care încă infectează ţara. Voiam să merg cu Corsa, ca anul trecut, dar mă cam lasă de izbelişte. În primăvară i-am schimbat distribuţia, dar am dus-o la service cu o problemă şi am luat-o cu altele. Ca s-o repar singur durează prea mult, nu am sculele necesare, iar costurile ar fi prea mari pentru o rablă de 18 ani. Acum vreo două săptămîni a început să meargă extrem de prost, fără vreun tipar anume, spulberîndu-mi orice urmă de încredere aş fi avut în motor. Aşa m-am apucat să caut altă maşină. Voiam un hatch ceva mai încăpător, pînă în 4 metri lungime, motor pe benzină de cel mult 1,4 litri, dotată cu aer condiţionat şi închidere centralizată. Vreo două zile am căutat mărci auto care să se potrivească, în timp ce frati-miu se ducea să le vadă. Am sfîrşit prin a-mi încălca TOATE principiile iniţiale: motor diesel, ditamai troaca de patru metri jumate, FixOrRepairDaily. Putere şi cuplu duble faţă de amărîta aia mică, spaţiu căcălău în interior, doar că mă va costa mai mult întreţinerea. Primul scop fiind plecatul în vacanţă, a trebuit s-o înmatriculez cît mai repede posibil.
Treaba a decurs aşa:
  • Luni, 20 iunie – Corsa face nazuri pe drumul dinspre socri spre casă;
  • Marţi, 21 iunie – Mi se pune pata să iau altceva şi mă apuc de căutat specificaţii;
  • Miercuri, 22 iunie – Termin de căutat şi-mi stabilesc cîteva mărci şi modele;
  • Vineri, 24 iunie – Găsesc maşina, deşi îndeplinea doar o parte din condiţii;
  • Sîmbătă, 25 iunie – Cumpăr maşina;
  • Miercuri, 29 iunie – Mă duc la RAR pentru ITP şi CIV, apoi îi fac procură lu’ frati-miu;
  • Joi, 30 iunie – Aleargă bietul frati-miu după hîrţoage: primărie, asigurare, CEC, ANAF. Reuşeşte printr-un miracol să plătească timbrul de mediu, dar trebuie să treacă MINIM 48 de ore între plata taxei şi depunerea actelor la DRPCIV;
  • Luni, 4 iulie – Mă duc cu actele la DRPCIV, o înmatriculez, certificatul e trimis prin poştă;
  • Joi, 7 iulie – În aşteptarea certificatului…
În momentul de faţă stau ca un prost şi aştept să-mi vină certificatul de înmatriculare, fiindcă nu pot ieşi cu maşina din ţară fără el. Pe lîngă faptul că am pierdut aproape două săptămîni ca să înmatriculez o maşină, se pare că voi pierde rezervările pentru trei nopţi de cazare din cauza lentorii cu care DRPCIV completează un băşit de talon şi a faptului că-l expediază folosind căruţele trase de caii mirobolantei Poştei Române. Voi pierde o cîrcă de bani munciţi cu greu, cu nopţi nedormite, măcinat constant de gînduri „ce fac dacă… ?”, permanent în căutarea mai multor soluţii, încercînd să iau de fiecare dată decizia corectă şi să stau cu inima pe ghimpi că poate-o dau în bară. Birocraţilor nu le pasă că timpul nostru costă, majoritatea plimbă foi fără scop privindu-ne cu superioritate prin spărtura de la ghişeu, tastînd cîte o literă pe minut şi punîndu-ne pe drumuri aiurea pentru cine ştie ce copie. Am aşteptat patru ore la RAR să primesc CIV-ul din cauza unei muiste care era ocupată cu telefonul personal, deşi o întrebasem de două ori dacă e gata. Era gata, încă de la ora 10:00, dar am primit-o la 14:00 şi cred că mai aşteptam mult şi bine dacă nu trecea pe acolo inginerul care m-a întrebat de ce mai stau acolo. Nu zic că sînt toţi la fel, fiindcă am întîlnit şi nişte excepţii remarcabile, dar majoritatea se comportă ca şi cum n-au nimic de pierdut. De fapt… lucrează la stat, ce dracu’ să piardă? Timpu’ trece, leafa merge, de ce să mă spetesc?

Mă consumă nervos să rezolv probleme care nu ar trebui să existe şi să stau stresat continuu din cauza incompetenţei altora. De fapt, problemele ale căror rezolvări nu depind de mine mă stresează cel mai tare. Încep să detest interacţiunile cu societatea asta coruptă în care nu rezolvi mare lucru fără o pilă pe undeva. O societate fără idealuri şi lipsită de valori reale, plină de „descurcăreţi”; fiecare pentru el în ţara lui „să ni se dea! să ni se facă!”. Corectitudinea, cinstea şi altruismul au devenit slăbiciuni, în timp ce nesimţirea, furtul, delăsarea şi tupeul ordinar sînt calităţi. Legile sînt aplicate arbitrar, iar cei care le respectă sînt consideraţi idioţi. Egoismul pare să ne definească perfect ca naţie.

Poate ar fi cazul să mă gîndesc serios la ofertele primite prin afara ţării. Cînd o să plec de aici nici că mă mai întorc vreodată.
Anunțuri
Etichetat cu: , , , ,
Postat in Crize de nervi
2 comentarii la “Viaţa la stat
  1. Mase spune:

    Vezi ca trebuie sa schimbi si RCA-ul, cel emis in vederea inmatricularii nu are carte verde.

  2. Verigeanu Victor Catalin spune:

    Ca să meargă Stroh -ul mai bine !

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s