Bădia

Ştiţi zicala aia veche, că există Mercedes şi restul maşinilor? Înclin să cred că are dreptate, nu se compară cu absolut nimic din tot ce am condus pînă acum. La niciun capitol. Încă dinainte de a pleca în concediu mă gîndeam să-mi iau ceva pe benzină şi să scap de catastrofa aia de Ford, iar cum toate maşinile pe care le-am avut au fost loterie, pe ăsta mi s-a pus pata subit şi l-am luat fără să-mi pese ce probleme are. După ce-am bătut palma cu amicul de la care am cumpărat-o deveneam posesorul unei bijuterii care mă face să zîmbesc de fiecare dată cînd o conduc. Sau cînd o văd. Sau cînd stau pur şi simplu în ea. Aşadar, un review nu foarte scurt, fără poze, complet neprofesionist şi cît se poate de subiectiv.


Pe foarte scurt

Cine e Bădia? Un Mercedes CLK200 coupe, fabricat în 2007, motor de 1,8 litri supraalimentat de un compresor, 184CP, cutie manuală 6+1, tracţiune spate, 4 locuri. Şi-a primit porecla asta fiindcă se comportă exact ca un moşulică galant, sprinţar, de încredere, nenea ăla la care te duci cu drag să-ţi spună poveşti. Deşi are multe de povestit, evită cu dibăcie să menţioneze că în tinereţe a făcut parte din trupele speciale de asalt. E capabil să-ţi rupă capul în orice moment ar vrea, dar e om liniştit, la locul lui.

Ca linie generală arată ca-n poza asta ciordită de pe Wikipedia:

1280px-Mercedes_CLK200Kompressor_Sportpaket_front


Condusul în regim normal

E destul de masivă pentru un coupe, dar centrul de greutate pare a fi mai jos decît mă aşteptam. Suspensia e un exemplu excelent de compromis între rigiditate şi confort, rezultatul fiind că maşina stă aşa de lipită de asfalt că-mi dă impresia de pisică pe care vrei s-o duci la baie împotriva voinţei ei.

Chiar dacă poziţia de şofat e suficient de coborîtă, o să fiu muist şi o să zic că nu e la fel de mişto ca într-un Seat Leon. Zgomotul de rulare în interior e ca şi inexistent, inclusiv în condiţii de rulat pe autostradă. Motorul e cît se poate de cizelat şi tăcut. Pare mort la semafoare, nu tremură absolut nimic în interior. Fără turometru nici n-ai şti dacă e pornit sau nu. Şi e pornit, că te lansează de nu simţi viteza cu care mergi. Cînd am venit pe A1 m-am trezit că am aproape 190km/h în timpul unei depăşiri, în treapta a patra. Pedala de acceleraţie cere o apăsare fermă şi are să aibă un sistem destul de deştept care intuieşte cumva ce vrei să faci: ţinutul ei în aceeaşi poziţie îmi lasă impresia că motorul face tot posibilul să consume cît mai puţin, apăsările lente şi fine au ca efect o acceleraţie graduală şi elegantă, iar cele bruşte au harul de a trezi motorul la viaţă. Treptele de viteză par destul de lungi, dar sînt bine etajate, iar pedala de frînă, cea pe care o folosesc cel mai rar în orice maşină, are răspunsul ideal pentru mine.

Direcţia e oarecum ştearsă, fără să ofere prea multe informaţii de starea drumului, dar trebuie ţinut cont de faptul că maşina a fost concepută pentru confort, nu pentru sportivitate. Chiar şi aşa, nesportivă, răspunde prompt, iar corecţia revenirii pe trasă în cazul unei supravirări accidentale e uşor de făcut, fără să constat efectul de pendul. Pînă acum am încercat doar pe macadam şi asfalt umed, la aproximativ 30km/h şi 70km/h, fiindcă pe uscat încă nu am găsit un loc sigur în care să verific.

Lucrul care-mi place cel mai mult încrederea fantastică şi senzaţia de siguranţă pe care o am în timpul condusului. Poate fi brută doar dacă vrei cu adevărat, în rest te împinge să mergi frumos şi cuminte, în siguranţă. O chestie curioasă: pe lîngă faptul că mi-a oferit răbdare într-un mod inexplicabil, am remarcat că nu-mi mai taie calea tot felul de imbecili, cum păţeam zilnic în Ford şi în Corsa. La depăşiri nu am mai dat de idioţi care o calcă atunci cînd sînt în paralel cu ei, chiar dacă fac manevra ca un om normal, nu cu acceleraţia în fundul beciului. S-ar părea că maşina asta impune cumva respect. Frumos ar fi să nu conteze cine şi cu ce trece pe lîngă tine, dar asta ţine de un univers utopic.


Condusul în regim sportiv

Cei care au avut plăcerea sau oroarea de a merge cu mine pe post de şofer ştiu cum conduc în regim „mai sportiv”. Totuşi, nimeni nu a văzut ce pot stoarce cu adevărat dintr-o maşină, motivele fiind înşirate mai jos. Ceea ce considerau ei condus la limită era de fapt un şofat mai alert, suficient pentru palpitaţii, însă cu marje relativ mari de siguranţă. Nu recomand asta decît dacă ştiţi ce faceţi şi vă cunoaşteţi foarte bine modul în care vă reacţionează maşina în toate condiţiile posibile. Insist pe foarte bine. Bine? Să revenim la review.

Prin „regim sportiv” înţeleg condusul unei maşini la limitele fizice ale acesteia, lucru pe care-l fac doar dacă se îndeplinesc simultan toate condiţiile următoare, fără excepţii sau derogări:

  1. Să fiu singur în maşină;
  2. Să merg pe un drum cunoscut, fără trafic, cu vizibilitate excelentă;
  3. Să nu pun în pericol avarierea altor fiinţe, vehicule, locuinţe, garduri etc.

Criteriul numărul 2 e din ce în ce mai greu de găsit din păcate, iar o parcare goală nu e nici suficientă şi nici aşa de sigură cum ar putea părea la prima vedere. Drept urmare n-am putut experimenta decît pe bucăţi foarte scurte de drum, lungi de doar cîteva zeci de metri, suficiente însă pentru a-mi forma o impresie.

Doamne, cît de dor mi-a fost de acceleraţia unui benzinar! N-am cuvinte să explic cît de bine mă simt cînd apăs pedala şi primesc exact ceea ce vreau! Răspunsul e aproape instantaneu, nu mai trebuie să modulez ca la furnalul ăla cu păcură (TDCi însemînd „Turbo De Căcat, iartă-l”) şi nu dă niciun fel de emoţii în cazul unei depăşiri, de exemplu. Apeşi şi se tot duce. De la 3500rpm în sus începe să-şi arate colţii.

Dacă tot am posibilitatea de a opri complet ESP şi ABS din meniul din bord, am condus în jur de 500 de kilometri fără ele, de curiozitate. Ştiu, nerecomandabil. Totuşi, după zece ani de condus fără ABS (de ESP nici nu mai are rost să amintesc) am învăţat să stăpînesc maşina. Aşadar, ABS/ESP off. Distracţia se schimbă complet, în sensul că abia aici începe. Comportamentul e extrem de predictibil, „vina” fiind probabil a şasiului ţeapăn. Cînd mă apropii de limta aderenţei dă semne din timp, moşulică îţi spune clar că trebuie să fii sigur că ştii ce faci şi redevine luptătorul din tinereţe. Cu mîna pe inimă, vă zic că-mi transformă zîmbetul într-un rînjet pînă sub urechi. Supravirarea intenţionată e incredibil de uşor de iniţiat şi de controlat, indiferent că vreau să iau curba pe laterală sau să readuc maşina la mers normal.

În afară de cazurile în care am bruscat maşina intenţionat, să văd cum se comportă în cazuri extrem, nu a dat nici cel mai mic semn că ar vrea să iasă de pe şosea, chiar dacă sistemele de siguranţă erau oprite complet. N-am nici cea mai vagă idee de cum e distribuită greutatea pe punţi, însă ţinuta de drum e ireproşabilă şi-ţi dă încredere că nu face prostii, cel puţin nu de capul ei. Cu ABS şi ESP active nici nu-mi fac probleme că nu stă unde-o pun.


Confort şi interior

Interiorul e bej, majoritatea fiind piele cu elemente de plastic maro care imită lemnul. Totul e extrem de bine închegat, nu scîrţîie absolut nimic. Cotiera centrală are două compartimente, primul pentru chestii mărunte şi unul mai adînc pentru diverse chestii., iar torpedoul e suficient de mare cît să-mi încapă colecţia de CD-uri şi încă nişte chestii.

Scaunele, deşi ferme, nu mi-au oferit niciun fel de disconfort la drum lung. Cele din faţă sînt încălzite, iar reglajul lor pe înălţime, adîncime şi unghiuri se face manual. Îmi place că nu sînt electrice fiindcă nu stau toată ziua să le butonez, maşina e mai uşoară cu cîteva kile bune şi sînt mai puţine chestii care să dea chix în timp.

Sunetul e decent, dar inferior celui din Ford, spre dezamăgirea mea. Tweeterele sînt vinovatul principal, au un vîrf enervant pe la 6kHz. Corecţiile de bas/înalte au frecvenţele de crossover tare dubios alese, dar cum stau cu ele aproape de zero… mi se rupe. Ce-mi place e tastatura numerică de pe player, fiindcă poate fi introdusă direct frecevnţa postului de radio sau numărul unui track oarecare de pe CD. Am simţit din prima lipsa unei intrări de AUX  şi a conexiunii Bluetooth pentru handsfree, problemă rezolvată elegant şi rapid cu un modulator FM mai dăştept, făcut de români şi care merge al dracului de bine.

Centurile de siguranţă pentru şofer şi pasagerul din dreapta sînt aduse de doi sclavi electrici. Mă rog, erau, cel de la mine nu mai funcţionează. Obişnuit de la Corsa să bag mîna după centură pînă în portbagaj, nu mă deranjează şi nu cred că mă apuc să dau jos tapiţeria ca să-l repar sau înlocuiesc.

Locurile din spate, două la număr, au loc generos doar la picioare, nu şi la cap. Dacă stau drept, aproape că ating plafonul cu capul, ori eu am 1,76m înălţime. Avînd în vedere că alea sînt locurile copiilor, spaţiul e mai mult decît suficient. Şi aici e prezentă o cotieră rabatabilă, cu suport de pahare retractabil.

Clima e automată, bi-zonală, iar pe consola centrală există două guri de ventilaţie pentru pasagerii din spate, cu reglaj comun al debitului de aer. Toată bucata aia arată ca un minion ameţit, de mă rupe rîsul de fiecare dată cînd o văd.

Cele patru geamuri sînt electrice, iar stîlpul central e absent, îmbunătăţind substanţial vizibilitatea. Pe lîngă asta, arată într-un mare fel cînd sînt lăsate jos complet. Pot fi deschise şi închise din telecomandă, doar că tre’ să stau lîngă uşa şoferului. Comanda către geamuri e dată prin infraroşu, n-am priceput de ce au făcut aşa.

Portbagajul de 430 de litri mi-e mai mult decît suficient, însă are dezavantajul că deschiderea e al dracului de îngustă. În fiecare parte are două buzunare destul de adînci pentru lucruri care să nu se plimbe prin interior. Cum scaunele spate se pot rabata, volumul creşte considerabil. Sub mochetă e roata de rezervă şi încă un pic de loc pentru ţinut diverse.


Consum

Ce-l doare pe român? Consumul. Românul vrea o maşină de 500CP care să consume 2% şi, dacă se poate, să fie „dizăl” ca să simtă „cuplul” doar cînd bagă cheia în contact. Sînt românul atipic, mi se cam rupe de consum cît timp e în limitele decenţei: mă interesează în principal dacă pot face măcar 600km cu un plin la drum lung. Concluzia a fost că se poate lejer, după 600km parcurşi în regim mixt mai aveam un sfert de rezervor la dispoziţie, deci totul e în regulă.

Consumul e în jur de 7,5% extraurban, în modul în care merg de obicei. Cel mai puţin am scos 6,2% între Sibiu şi Rîmnicu Vîlcea, în condiţii ideale. Cel mai mult? 18%, mers ca dementul pe urcarea dintre Novaci şi Rînca. Fiind în timpul săptămînii, nu era trafic deloc şi am putut abuza toate pedalele aproape exclusiv în regim ON/OFF. Ultimul plin făcut după plimbarea Vîlcea – Novaci – Transalpina – Sibiu, vreo 200km prin oraş şi încă vreo 200 pe autostradă a ieşit 8,2%.

În oraş fluctuează în jurul a 10%, fix ca la Corsa, care are o treime din putere. Personal sînt extrem de mulţumit, avînd în vedere că maşina are mai mult de o tonă jumate.


Bube

Vîrsta de 12 ani şi-a pus amprenta. De cîteva zile nu mai funcţionează spălătorul de parbriz şi încă n-am apucat să văd dacă s-a blocat de la vreo mizerie sau a decedat de oboseală. Scaunul şoferului are ceva uzură şi mai mult ca sigur îl voi recondiţiona, îmi pare tare rău de pielea aia. Oglinda din stînga face mofturi dacă vreau s-o pliez şi îi cam flencăne sticla, semn că vreun isteţ a vrut s-o ia amintire. Butoanele de la geamuri sînt destul de uzate, iar cel de pe partea mea aproape că iese din locaşul lui şi nici nu-i mai funcţionează treapta de lăsat automat în jos din cauza unui cretin dintr-un service. Pielea de pe schimbător e desprinsă de nucă, însă e simplu de rezolvat. Uşa din dreapta are un început de rugină, iar stopul de pe portbagaj face figuri din cînd în cînd. Încă nu mi-am dat seama dacă e o problemă de căblăraie sau de stop propriu-zis, dar nici nu am apucat s-o iau la purecat. În rest, totul e perfect funcţional.

Merge spălătorul, prostul dintre scaun şi volan era problema.


Concluzie

Sînt fan coupe. Chiar dacă gura lumii spune că nu e potrivit ca maşină de familie, copiii sînt mari, nu mai am nevoie de cărucior şi enşpe mii de căcaturi, deci pot afirma contrariul fără ezitare. În plus, dacă m-am descurcat atît amar cu Corsa, care e tot în două uşi, nu văd cu ce m-ar incomoda un portbagaj dublu ca volum. Cele două locuri din spate sînt gîndite pentru confort – decît trei oameni înghesuiţi ca-n tren, mai bine doi care stau ca-n fotoliu.

Din păcate pentru buzunarul meu, mi-e greu să cred că voi mai putea avea altă maşină decît Mercedes, întocmai cum a proorocit Stelian cînd veneam cu platforma prin Bulgaria. A avut dreptate. Deja am trecut de mia de kilometri cu el şi mi-e clar că e un grand tourer incredibil. Mai exact, cel pe care mi l-am dorit dintotdeauna, fără să ştiu cine-l face şi cum arată. Pe scurt, am maşina visurilor mele, prima la care mă gîndesc cu drag şi pe care o voi îngriji de plăcere, nu de nevoie.


Ce am mai condus pînă acum

În ordine cronologică:

  • Dacia 1300, teoretic 45CP, practic vreo 30. Maşina pe care am învăţat să conduc în şcoala de şoferi. Instructorul mi-a spus că dacă o pot conduce pe aia, voi putea conduce orice altceva. Mare dreptate a avut!
  • Opel Astra G, 78CP, 1,7 litri, diesel. Motorul cu cel mai handicapat răspuns la pedala de acceleraţie întîlnit vreodată.
  • Opel Corsa B, 54CP, 1 litru, benzină, condusă în Germania cînd eram prin delegaţii. Maşinuţa asta mi-a plăcut de cînd am văzut-o prima dată într-o revistă auto, iar după cîteva sure de kilometri făcuţi la volanul ei am decis că dacă voi avea vreodată bani de maşină, o să-mi iau una la fel.
  • Volvo XC90 T6, 270CP, 3 litri supraalimentat, benzină, şase cilindri în linie. Maşina pe care se testa un lidar, am condus-o de cîteva ori în delegaţie. Deşi rămîne ea mai puternică avută vreodată pe mînă, degeaba se ducea tare în linie dreaptă, în curbe se lăsa cam mult. Consumul era destul de inuman, în jur de 18% mixt, poate şi din cauza cutiei de viteze automate cu patru trepte luuuungi de tot. Frînă de oameni nesănătoşi la cap, îţi aplaudau urechile ca la iepuri.
  • BMW E21 316, dar cu motorul de pe E28: diesel aspirat de 86CP, 2,5 litri, şase cilindri în linie. Prima mea maşină, cu care am avut şi primul accident din carieră. Tanc veritabil, puteam folosi liniştit doar treapta a cincea, indiferent de condiţii. Încă-mi răsună în urechi sunetul ăla de Messerschmitt. Ţeapănă pe viraje, motorul groaznic de puturos în acceleraţie (prindea suta în vreo 20 de secunde), însă nu am reuşit să scot consum peste 6% indiferent de cum aş fi încercat să merg, inclusiv în oraş. Minimul a fost un incredibil 4,2%. Relaţia dintre noi a fost de gen love-hate şi a sfîrşit la Remat din cauza vechimii.
  • Opel Corsa B, 44CP, 1,2 litri, benzină, 8 supape. A doua mea maşină şi cred că singura indestructibilă avută. Nu m-a lăsat de izbelişte niciodată, am vîndut-o din cauza lipsei aerului condiţionat. Am poreclit-o „Supozitorul”, fiindcă trebuia să stau mai tot timpul în curul ălora care nu mă lăsau să-i depăşesc.
  • VW Bora, unul de 115CP și unul de 130CP, 1,9 litri, diesel. Așa și așa, un fel de Golf mai spălățel şi mai bine aşezat pe drum, numai că sunetul ăla de tractor ieșit la arat e groaznic de nașpa.
  • Opel Corsa B, 65CP, 1,2 litri, benzină, 16 supape. Încă o mai am şi încă-mi place. În cîteva săptămîni va suferi ceva reparaţii serioase ca să redevină de încredere. O pot face să subvireze sau să supravireze după bunul plac şi mi se pare maşina perfectă pentru oraş.
  • VW Polo MK3, 50CP, 1 litru, benzină. Cutia cu cele mai scurte reprize văzute vreodată într-o maşină. Neaşteptat de încăpătoare pentru cît e de mică şi extrem de firavă pe şosea: cea mai mică pală de vînt din lateral o deviază de pe traiectorie. Consum de neam prost, 4% extraurban cu 5 inşi în ea.
  • BMW 318i, 143CP, 2 litri, benzină. Maşină făcută aproape exclusiv pentru şofer. Al dracului de agilă (poate fi distractivă sau înspăimîntătoare). A fost ultimul BMW condus, m-a lămurit repede că nu-mi plac şi probabil că-s singurul vîlcean care are părerea asta.
  • VW Golf 4 şi Skoda Octavia 2 break, ambele cu motor de 1,9 litri TDI, conduse la cursul de tehnici avansate de condus. Nu le ştiu puterea, presupun că 115CP.  VAGine care te duc din punctul A în punctul B şi cam atît. Lumea le laudă, dar să cumpăr vreodată aşa ceva? No fucking way! Golfu’ mai era cum mai era, dar Skoda se transforma în barcă în viraje. La testul elanului (stînga-dreapta brusc, pe frînare), caroseria şi-ar fi continuat imperturbabilă traiectoria, ca un neamţ care nu poate fi deranjat de-un italian la frühstück. Simţeam efectiv că roţile voiau să plece în treaba lor şi să-şi bage pula în el de şasiu.
  • Ford S-Max, benzină, habar nu am motorizarea, condus în poligonul de încercări din Frankfurt. Frîna originală fusese înlocuită de un prototip (pe vremea aia) la care lucrau ăştia de la mine din departament şi aveam ocazia să vedem pe viu cum se comportă. Puterea de frînare era absolut cretină, puţin sub 20 de metri de la 70km/h la zero. Volanul mi-ar fi cules cu mare drag amprenta dentară dacă nu aveam centura pusă. Interior meh, barcă pe viraje, dar e cît juma’ de microbuz şi oricum n-aş cumpăra în veci, aşa că pas.
  • VW Lupo, 54CP, 1 litru, benzină. Fosta maşină a lu’ taică-miu. Pardon, mijloc de transport, nu poate fi numit maşină. Rigidă ca un kart, fără agilitate, locurile din spate inutile şi portbagaj suficient să încapă două clătite puse vertical.
  • Ford Focus 2 berlină, 90CP, 1,6TDCi. Maşina lu’ cumnată-miu. Mi-a plăcut ţinuta de drum şi cam atît, mi se părea aşa de evident că n-o să cumpăr Ford în viaţa mea…
  • Renault Clio 2, 65CP, 1,2 litri, benzină, actuala maşină a lu’ taică-miu. Volanul merge de zici că-i ruptă coloana de direcţie, dar cînd vine vorba de agilitate… are raza de virare a unei corăbii cu pînze.
  • Seat Leon MK1, 75CP, 1,4 litri, benzină. Deşi e din grupul VAG, nu prea pare să aibă vreo legătură cu suratele ei. Foarte, foarte mişto de condus, poziţia la volan e excelentă şi înghite curbele cu poftă, în ciuda tendinţei destul de accentuate de subvirare. Arată al dracului de bine pentru o maşină proiectată acum vreo douăj’ de ani şi fusese pe lista scurtă înainte de a lua cazanul ăla cu păcură.
  • Opel Tigra B Twintop, 90CP, 1,4 litri, benzină, cutie automată. Mai posedată decît Corsa, răspunde absolut instantaneu la acceleraţie. Din păcate n-am apucat s-o conduc în curbe.
  • Dacia Logan, 73CP, 1 litru SCe, benzină, versiunea cea mai ieftină. Interior sub orice critică şi de dotări nu poate fi vorba. Mă mir că nu i-au pus hățuri în loc de volan. Totuşi, trage neaşteptat de OK pentru cît de mic e motorul ăla de rîșniță.
  • Ford Focus 2 break, 109CP, 1,6 litri, diesel. A patra maşină avută, singura în patru uşi, cumpărată împotriva tuturor principiilor şi setului de cerinţe pe care le aveam. Spaţios, stabil, relativ confortabil, pleci la orice drum fără vreo fărîmă de încredere. ESP-ul e foarte intruziv, axat pe siguranţă, poate fi dezactivat parţial. Subvirează groaznic; e singura maşină pe care nu am putut s-o întorc complet cu frîna de mînă, indiferent că vorbim de asfalt, macadam sau zăpadă. Nici la 60km/h nu a vrut, cu balans. Ne-am detestat reciproc de la bun început, iar pe parcurs am început s-o urăsc cu fiecare fibră a existenţei mele. Încă n-a secat fluviul de puli  pe care i-l trimit să-i colcăie în inimă.
  • Ford Fiesta 6, 80CP, 1,4 litri, benzină, maşina cumnată-mii. Stă pe drum ca un kart, e genul de maşină la care-ţi vine să-i rupi roţile în toate curbele posibile. De departe cel mai distractiv hatchback condus pînă acum, păcat că-i Ford.
  • Ford Focus 2 hatchback, 115CP, 1,8 litri diesel. Parcă nu are aceeaşi tendinţă de subvirare ca varianta break, dar nici departe nu e. Mai zgomots decît frati-su mai mic şi parcă mai încet în răspunsul pedalei.

Ştiu că nu intră la categoria maşini, deci sesiunile de karting (vreo 8CP) se pun separat. Unul din efectele adverse e că am tendinţa de a smulge volanul maşinii din ax cînd plec spre casă. Cei care au mers cu kartul ştiu exact la ce mă refer. Rareori încerc să scot timpi de competiţie, în majoritatea timpului ignor cu desăvîrşire trasa ideală şi merg cu el pe lateral în toate curbele posibile. Jumătate de oră de dat talpă pe circuit e suficientă cît să-ţi muncească toţi muşchii spatelui şi al gîtului şi să devii legumă a doua zi, cînd vrei să te dai jos din pat.

Etichetat cu: , , ,
Postat in Ţuicisme
6 comentarii la “Bădia
  1. Dora Minodora spune:

    🤦‍♀️
    😂😂😂
    Fenomenal descris! Am ras cu lacrimi și M-am bucurat pentru tine. Am Seat Leon , și poate, urmatoarea mașina va fi Mercedes?!?😜
    Sa o stăpânești sănătos!

  2. Taica spune:

    Venit pentru Oslea, ramas pentru Badia :))

  3. Dragos spune:

    Sa o stapanesti snataos si fara evenimente !

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: