Robu

Grupuri. Grupuleţe. WhatsApp. Facebook. Era tehnologiei şi a comunicării, se găsesc hărţi şi informații cu duiumul, echipamentul a devenit accesibil. În urmă cu vreo zece ani, lucrurile stăteau altfel. Săpam după informaţii de-mi venea acru, hărţile online nu erau nici pe departe la calitatea curentă şi, de cele mai multe ori, mă bazam pe cîte unul care ştia traseul. De obicei pe Pleşcanu, are nas la poteci şi le dibuieşte chiar dacă n-a mai călcat în viaţa lui pe acolo. Aşa a fost Robu, o tură care încă ne e vie în memorie tuturor participanţilor, deşi aproape că a trecut decada de atunci.

Decembrie ne-a cam sărit cu întîlnirea anuală din Cozia, aşa că am amînat-o pe 4 ianuarie. Apoi pe 11. Pe urmă am renunţat la cabană în favoarea stînei din Robu, vizitată de Mase şi Boss pe 1 decembrie, într-o tură de-o zi, pozată şi pusă pe grup. Numai a stînă nu (mai) arăta, încep şi ciobanii noştri să tragă din fondurile europene.

Aşadar, vine vremea turei. E o ceaţă de-ţi dai cu degetele în ochi, maşina e îngheţată bocnă, sînt -9°C, nu mişună nici dracu pe afară şi stau să mă întreb dacă sînt întreg la cap. Adică ce om normal s-ar gîndi să plece în creierul muntelui pe aşa vreme? Rînjesc. Rînjesc cum n-am mai făcut-o de mult, în timp ce rîcîi gheţăraia de pe geamuri.

Mă ia frigul doar în bluza de corp şi geacă cît aştept să mă sune Mase, semn că au roit-o din Vîlcea, aşă că mă îndrept agale spre MOL, la un animal de cafea. În drum spre benzinărie mă sună Mase, rîzînd cînd îi zic că e ceaţă şi cancer. Cosmin mă întreabă dacă am băut ieri-seară, la ei e soare şi +8°C. Încep şi eu să mă întreb care din noi e beat, pare cam mare diferenţa de climă, dar n-ar fi prima dată. Rămîne să ne vedem în Robeşti, la intrarea pe forestier, loc în care ne-am întîlnit la cîteva minute diferenţă.

Ca să nu luăm forestierul ăla la pas chiar din sat, am parcat Bădia lîngă gardul unui localnic şi mi-am mutat calabalîcul în Kuga lui Cosmin. Înaintăm pe Valea Robeştilor, pe un drum îngheţat tun. Cosmin deschide în glumă geamul de pe partea pasagerului fix în lătrăturile unui dulău care mai c-ar fi intrat să ne mănînce, reuşind să-i trezească ample amintiri lui Jacky. Cît ne-a povestit el păţania cu javra care i-a lătrat în ureche de peste gard, am ajuns la Poiana Secăturilor, o idee mai sus de locul în care lăsaserăm maşinile în tura de acum nouă ani. Ştiu, e greu de crezut, nici mie nu mi-a venit să cred cîte detalii din traseu mi-am adus aminte, deşi n-am fost pe aici decît o singură dată, în 2011.

Cosmin parchează lîngă un excavator într-o altă repriză de lătrături şi ne pornim la drum. Încep să-mi pun creierul la contribuţie, făcînd eforturi de a-mi aminti cît mai multe amănunte din celebra tură, rîzînd pe alocuri, pînă cînd forestierul începe să-şi piardă răbdarea cu noi şi să urce tipic Lotrului, pe verticală dacă s-ar putea. Mase remarcă ciudos că e nămol în ianuarie, eu sînt bucuros că nu ne plouă. Ne întrebăm îngrijoraţi dacă urmele din zăpadă sînt sau nu lăsate de cerbul politicos. Orice, numai să treacă mai repede urcuşul de pe Culmea Padinilor şi să ajungem la Izvoru Frumos, pentru o pauză.

Panta se îndulceşte (şi noi), dă soarele, arată de zici că-i primăvară. Prin zăpada fleşcăită încep să apară fel şi fel de urme, inclusiv de lup şi rîs. Mase îşi aduce aminte de întîlnirea cu lupii, petrecută aproape de Robu, eu îmi aduc aminte de unica avută, aproape de Cisnădie. Mă gîndeam că ar fi mişto să mai văd o dată, dar n-a fost să fie. Vremuri trecute…

Ajungem sub Murgaşul. Se înnorează şi începe să bată un vînt îngheţat, fix după prognoză. Pînă aici mersesem la bluza de corp, dar de aici n-a mai fost cazul. Trag geaca peste mine, vîr aripile în mănuşi, pun eşarfa la gît şi încep să merg mai voiniceşte pe lîngă urmele gata bătute întîi de lupi şi ulterior de noi. Zăpada creşte, trezind altă serie de amintiri, iar pe copaci încep să răsară vechi rămăşiţe ale marcajelor făcute prin precambrian, unul cu bandă galbenă (Balota – Rîgla – Murgaşul – Stînişoara) şi altul cu bandă albastră (Valea lui Stan – Pietrosul – Robu – Murgaşul – Muchia Gorganului – Cîineni).

După ultima bucată de pădure de după Murgaşul remarc că o parte din versantul cu stîna a fost chelit de pădure, iar de aici mai facem vreo douăzeci de minute pînă la stînă, complet în antiteză cu cele aproape trei ore făcute în primăvara lui 2011. Ce stînă, nene? Două construcţii noi, cabane în toată regula. Cea mare, cu etaj, era încuiată, iar cea mică avea uşa dinspre nord deschisă la perete, însă fără a fi fost vreun strop de zăpadă înăuntru. E extrem de bine izolată, cu geamuri termopan, o sobă cu plită şi paturi mai curate decît în cabane. Incomparabil mai bine faţă de stîna veche, cu etaj, deşi are şi cea din urmă farmecul ei, un fel de mărturie finală a unui străvechi stil de păşunat. Parcă m-a străfulgerat un fior, avînd cumva impresia că mă aflu la o graniţă a timpului.

Mi-am revenit în fire după primul gît de ţuică şi ne-am apucat de spart cîţiva buşteni pentru soba care s-a dovedit a fi fantastic de bine construită. Lăsînd la o parte faptul că n-a scos nicio fărîmă de fum, nici nu trage ca tîmpita, să ardă lemne în neştire. Başca şamota din interior. Am lăsat uşa deschisă la camera de dormit, ne-am pus la haleală şi ţuici, eventual un ceai. Cosmin a constatat că oala lui e un fel de sită cînd a pus-o pe plită pentru ceai, curgea apă din vreo trei părţi prin nişte găuri nu mai mari decît un vîrf de ac. Mai o sămînţă, mai o poveste, s-a făcut noapte şi mi-a venit somn, adormind pe muzica pusă de Jacky, după ce aproape toată seara ne distraserăm pe scheciurile interpretate de Toma Caragiu.

N-am dormit în viaţa mea aşa de bine şi confortabil pe timp de iarnă în creierul munţilor. Singura excepţia ar fi doar faptul că salteaua era mult prea moale pentru gusturile mele, obişnuit fiind cu izoprenul pus pe priciuri sau pe pămînt. În rest? Sănătate multă cui a făcut cele două construcţii. Eu aş pune totuşi nişte obloane la geamuri, unul din ele era crăpat din cauza vîntului şi e păcat de munca depusă.

Dimineaţa m-am trezit tot pe muzica pusă de Jacky, cînta corul armatei ruseşti. Am băgat la maţ ce mai rămăsese de mîncat, cîte un ceai şi-un cancer la plic, am măturat frumos, ne-am tras o poză în faţa cabanei şi am luat-o din loc spre casă, pe fix acelaşi drum. Vremea se cam stricase, nu mai era la fel de însorit şi adia acelaşi vînt rece ca în ziua anterioară, dar pe lîngă Murgaşul a ieşit iar soarele şi pînă la Izvoru Frumos am tot alternat între cu şi fără mănuşi, fes şi eşarfă. Geaca n-am mai dat-o jos deloc, în schimb.

Băgăm o pauză mică în poiană, cît să fumeze Mase o ţigară şi să terminăm ceaiul lui Cosmin, apoi intrăm în pădure pe Culmea Padinilor, crucindu-ne cînd vedem ce abruptă e coborîrea. Erau zone în care înclinaţia ajungea la 45°, probabil cele care mi-au cauzat febra musculară de la ambe şi abdomen. Ne-am mirat toţi, la urcare nu păruse aşa brutală. Coborîrea a fost rapidă, oricum, Mase şi Cosmin au dispărut în faţă pe la jumătatea pădurii.

Am scurtat o parte din traseu pe drumul făcut de un TAF, o abrupţenie scurtă care tăia vreo juma’ de kilometru de forestier. Cînd am ajuns în drum mi-am strîns beţele, fiind convins că nu mai am nevoie de ele. Mi-am luat o trîntă pe gheţuş la nici zece metri distanţă, secerat de vreun ninja invizibil. Bine, mă, hai că le desfac iar, pentru alea zece minute cît mai avem de mers pînă la maşină.

E cam gata treaba. Ajungem înapoi în sat, ne salutăm şi plec spre casă după ce rîcîi crusta depusă pe toate geamurile. În mod incredibil, Valea Oltului e aproape pustie şi reuşesc performanţa de a ajunge acasă înainte de ora trei. Să tot ai ture d-astea, în care totul merge neaşteptat de bine. Pe de altă parte, din turele nemuncite nici nu prea ai ce povesti. Ne vedem la următoarea.


Cînd: 11-12 ianuarie 2020.
De ce: d-ai dreacu’.
Traseu: Poiana Secăturilor – Culmea Padinilor – Izvoru Frumos – Murgaşul – Stîna Robu.
Durată: 6h dus, 3h30min întors.
Marcaj: găseşti vreo patru sau cinci bucăţi, doar dacă le cauţi.

Etichetat cu: , ,
Postat in Cu rucsacu' în spate

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: