Finanţele văzute de ingineri

Spun de la bun început că n-am avut tangenţe cu vreun curs de economie şi că lucrurile descrise mai jos sînt încununarea a multiple eşecuri proprii. Chiar mai mult, o să repet ce au scris şi alţii, poate sub alte cuvinte şi cum am interpretat eu.

N-am înţeles de ce banii sînt un subiect atît de tabu, avînd în vedere că-i folosim aproape zilnic. Am început să-mi schimb viaţa abia cînd am realizat că aceştia nu sînt altceva decît o unealtă care poate fi folosită în interesul sau defavoarea personală. Şi, ca orice unealtă, pot fi „dresaţi” să producă. Fiindcă ce scriu aici îmi va folosi mai mult mie decît vouă, o să le înşir în structura pe care o înţeleg eu uşor.

Cum poţi face bani altfel decît muncind? Păi poţi să pariezi (mult noroc!), cu speculă (cumpărînd ieftin, vînzînd scump şi viţăvercea) sau investind. Deci: gambler, trader, investitor. Or mai fi şi altele, astea mi-au fost la îndemînă şi oricum am mers pe ultima variantă fiindcă mi se potriveşte mai mult. Nu neg posibila eficacitate a celorlalte, doar că nu mă atrag deloc.


Bine. Da’ acum trecem la chestii serioase?

Încă nu, trebuie cîteva definiţii.

Bani/monedă

Banii sînt o convenţie şi au fost făcuţi să circule mai uşor decît mărfurile. O monedă oarecare reprezintă un anumit volum de marfă şi/sau servicii. Cum ar fi să cumperi un telefon cu cîteva tone de pepeni? E? Parcă nu-s chiar aşa de uşor de cărat prin magazin. În loc să plimbe mărfurile peste tot, oamenii au ales ceva mai uşor, un simbol reprezentativ pentru o cantitate de ceva: scoici, pietre, metale, hîrtie, biţi etc. Posesiunea acelui simbol nu are nicio valoare fără acordul comun al celorlalţi. Spre exemplu, dacă vine cineva cu o bancnotă din Mozambic, ce valoare poate avea? Nu ştiţi dacă e reală, nu ştiţi dacă nu cumva e retrasă, valoarea e cît hîrtia pe care e tipărită, poate nici atît. Cu toate că pare greu de crezut, oricine îşi poate crea propria monedă, chestia e să-i poţi convinge şi pe alţii că valoarea ei e cea clamată. Bitcoin şi alte criptovalute pe asta se bazează, pe convenţia dintre utilizatori. Nu au niciun fel de altă valoare intrinsecă şi de aici rezultă volatilitatea mare.


Venituri, cheltuieli, cash flow

Veniturile vin, cheltuielile te chelesc. Primele bagă bani în buzunar, următoarele îi scot.

Veniturile pot fi active (salarii, vînzări, comisioane etc) sau pasive (chirii, dobînzi, drepturi de autor, dividende etc). Pentru primele munceşti constant, pentru celelalte o singură dată. Pe mine mă interesează partea a doua, în mod special dividendele.

Cheltuielile pot fi benefice sau toxice. Una benefică e un bec pe care dai 60 de lei ca să-ţi reducă factura de curent cu 5 lei lunar. O cheltuială făcută pentru a-i impresiona pe alţii e toxică, indiferent de sumă.

Nu ştiu dacă există vreun termen românesc pentru cash-flow (flux monetar?), aşa că voi folosi varianta ienglejilor.

Cash flow = Venituri – Cheltuieli

E uşor de văzut că poate fi pozitiv sau negativ. Cînd e pozitiv înseamnă că mai rămîn bani în plus, cînd e negativ înseamnă că intri în datorii. Părerea mea e că e sănătos să trăieşti avînd venituri mai mari decît cheltuieli, deşi există cazuri în care o datorie eşalonată inteligent poate ajuta mai bine pe termen lung (de exemplu creditul meu pentru casă are o rată sensibil mai mică decît chiria pe care aş fi plătit-o pentru aceeaşi locuinţă şi rămîn cu un bun care poate valora ceva peste 20, 30 sau 50 de ani). Cash-flow trebuie să fie pozitiv.


Investiţia

Investiţia e cheltuiala făcută pentru a obţine un profit sau pentru a reduce din cheltuielile viitoare, indiferent de tipul lor. Un telefon care costă 3.000 de lei nu e o investiţie dacă e frecat pe Facebook, Instagram, Whatsapp şi ce alte mizerii mai există pe planetă, dar poate deveni dacă îl foloseşti ca să filmezi pentru Youtube şi să cîştigi bani. Un laptop cumpărat pentru jocuri nu e o investiţie decît dacă devii gamer profesionist, dacă faci editare grafică plătită, dacă faci contabilitate, dacă proiectezi diverse etc. Sportul, de exemplu, deşi e mîncător de bani şi timp, e o investiţie în propria sănătate. Mai greu cuntificabilă, ce-i drept. Cititul, alt mîncător de timp, e o investiţie în cunoaştere şi dacă nici de cunoaştere nu poţi profita…

Investiţiile se amortizează în timp. Cu cît mai mic timpul, cu atît mai profitabilă investiţia. Dădeam mai sus exemplul cu becul de 60 de lei care reduce factura de curent cu 5 lei în fiecare lună. Durata amortizării e de 60:5 = 12 luni. Becul şi-a plătit preţul într-un an, iar în restul de viaţă va continua să fie profitabil. O altă investiţie pe care am făcut-o personal e filtrul de cafea de la serviciu. Poate nu l-aş fi luat dacă nu schimbau automatele vechi cu unele care vînd o zeamă absolut mizerabilă. Aveam de ales între a da 4 lei pentru cafeaua de la automat (250ml) sau 4 lei pentru cea de la cantină (30ml), pînă mi-am dat seama că eu sparg aproape 100 de lei lunar pe cafeaua băută la birou. Urmarea a fost că am cumpărat un filtru de 160 de lei care şi-a amortizat valoarea în nici două luni de folosinţă şi pe care-l folosim vreo 5-6 inşi la comun. Cred că ieşim undeva la 10-15 bani pentru un cănoi de 300ml, n-am mai stat să calculez.


Activele (assets)

Resursele aflate la îndemînă şi care pot fi valorificate: cunoştinţele dintr-un domeniu oarecare, angajaţi, terenuri, echipamente industriale, maşini, case, electrocasnice etc. Pe scurt, orice aduce un plus.


Pasivele (liabilities)

Suma obligaţiilor de plată: costuri, datorii, împrumuturi, facturi, dobînzi, taxe etc. Tot ce se scade.


Capital

Sumele clare şi fixe deţinute în conturi şi cash.


Echitate (equity)

Diferenţa de preţ dintre active şi pasive, la valorile din momentul actual. E doar un termen pretenţios dat pentru valoarea totală netă. Nu, nu valuarea maneliştilor. Valoarea personală, aia care poate fi reprezentată sub forma ecuaţiei următoare:

Echitatea = Active - Pasive

Varianta „complicată” a aceleiaşi ecuaţii:

Active = Venituri active + Venituri pasive + Bunuri + Capital
Pasive = Costuri + Cheltuieli + Datorii

V-aţi prins ce anume urmăresc?


Ne şi explici ceva sau doar înşiri vorbe?

V-am făcut capu’ calendar pînă aici? Da? Bun, revenim la ce ziceam în primul paragraf, că m-a atras mentalitatea de investitor. Ştiu, o să ziceţi că sînt o grămadă de incertitudini, că jocul la bursă e riscant etc. În primul rînd, nimic nu e cert în lumea asta. Nici măcar nu avem garanţia propriei existenţe pentru ziua de mîine, cam cît de sigure credeţi că sînt locurile de muncă, salariile, preţurile? Diferenţa e în iluzia siguranţei, iluzie oferită de angajator.

Sînt un tip comod, iar ochii mi s-au căscat larg din clipa în care am aflat că există posibilitatea să fac banii să muncească în locul meu. În schimb, aceeaşi comoditate nu m-a prea căznit să pun creierul la treabă şi am tot amînat educaţia proprie legată de investiţii. Pînă la începutul lunii februarie, cînd am zis stop joc. Voiam de multă vreme să intru pe piaţa acţiunilor şi m-am pus serios pe învăţat. Nici nu ştiam ce dracu’ să caut, dar după vreo săptămînă şi ceva de studiat intens am găsit un broker potrivit, care să-mi permită să cumpăr acţiuni pe plan internaţional. Nu e chiar ieftin şi l-am ales după comparaţii cu mulţi alţii. M-a atras în mod special faptul că au birou fizic în România şi pleiada de ştiri economice categorisite frumos, la îndemînă. Altfel, există destui pe piaţă şi totuşi puţini care admit cetăţeni români: XTB, Etoro*, Interactive Brokers, TradeVille, TastyWorks, chiar şi băşina de Revolut pentru cine are încredere.
Etoro se pare că e doar CFD, nu poţi deţine acţiuni la firme.

Aşadar, mi-am tras un cont demo la XTB şi m-am jucat vreo două zile pe diferite pieţe ca să înţeleg cum funcţionează toţi indicatorii şi drăciile din interfaţă, apoi am deschis contul real şi-am virat o sumă destul de consistentă, însă pe care mi-o pot permite ca pagubă. Cum nu fac speculă, şansele ca suma respectivă să fie pierdută în întregime e extrem de mică şi s-ar putea întîmpla doar dacă toate firmele respective ar da faliment, ar fi delistate, ori brokerul ar intra in insolvenţă. În ultimul caz, acţiunile pot fi mutate la alt broker, nu dispar în neant.

Situaţia de pe contul demo mergea al dracului de bine, aşa că am încercat acelaşi lucruri pe contul real, din două motive: cînd joci pe banii proprii e mai greu să-ţi păstrezi cumpătul în cazul pierderilor şi la fel de greu e să stopezi lăcomia. Tot ce pot zice e că am înţeles cum funcţionează dependenţii de jocuri de noroc, e nevoie de autocontrol serios pentru a-ţi ţine emoţiile în frîu şi de a gîndi limpede. Norocul meu e că nu duc lipsă de sînge rece şi sînt destul de stăpîn pe sine. După ce a trecut săptămîna consumată exclusiv pe speculă, am trecut la chestiile serioase, adică planul meu pe termen lung.


Bine, şi ce vrei să obţii?

Planul are următoarele obiective:

  • să obţin un profit anual mai mare decît dobînda oricărei bănci de la noi;
  • creşterea anuală a portofoliului să fie de cel puţin 4%;
  • portofoliul să-mi aducă venituri pasive mai mari decît cheltuielile curente (din ecuaţia „complicată”).

Prima parte e uşor de obţinut, mi-am propus ca fiecare 1000 de euro să producă minim 10 euro profit, echivalentul unei dobînzi de 1%. Deja am sărit de suma asta, deci pe anul curent m-am rezolvat.

A doua depinde de mulţi factori: ce acţiuni aleg, cum variază piaţa, cît de bine şi de repede reuşesc să învăţ. Include şi dividendele.

Ultima cere ani întregi de răbdare, consecvenţă şi investiţii constante. Spre deosebire de un speculant care trebuie să fie permanent atent la ştiri, pe mine mă interesează cu ce se ocupă compania la care intenţionez să cumpăr acţiuni, de cît timp există pe piaţă, ce dividende oferă şi care sînt cazurile în care le retrage, dacă are şanse să mai existe şi peste 20 ani etc. Pe scurt, companii în care cred. Rămîne de văzut peste vreo 20 de ani cît de tare m-am înşelat sau dacă am avut dreptate.


Există vreun avantaj dacă investeşti în acţiuni?

Eu zic că există mai multe, cel puţin dacă investeşti pe termen lung. Cele mai importante ar fi că nu munceşti pentru acţiuni, nu contează în ce loc de pe planetă te afli şi că sumele investite pot fi într-o plajă extrem de largă, de la cîteva sute de euro la milioane sau poate chiar miliarde. Deşi un profit de 3-5% anual pare puţin, creşte considerabil dacă e reinvestit, pe principiul dobînzii capitalizate. Sigur, e importantă suma de start, dar e mult pînă porneşti bulgărele la vale. Comparativ, investiţiile imobiliare s-ar putea să aibă randament mai zdravăn decît un portofoliu de acţiuni, numai că implică sume iniţiale de bani care pot părea sau fi exorbitante, te cam leagă de un loc anume şi trebuie să ai grijă de proprietate. Deţinerea unei firme proprii cere timp, al dracului de multă muncă şi o pleiadă de nervi. Am cochetat cu ideea, am lucrat şi pe cont propriu, mi-am dat seama relativ repede că nu-i de mine (în sensul că nu-mi place, nu că nu m-aş descurca). Aşadar, trebuie să munceşti şi la case, şi la o afacere. Ori eu sînt lepră, am mai zis.

Alternativa ieftină, comodă şi fără prea mult profit e să pui banii într-un cont de economii sau depozite la termen şi să aştepţi după o dobîndă infimă, care de multe ori nu acoperă nici comisioanele băncii. De inflaţie nici nu mai are rost să zic, per total e pierdere. Şi atunci, în loc să-mi ţin banii la bancă şi să stea acolo ca să se folosească alţii de ei iar eu să primesc doar firimituri, nu mai bine mă apus să-i investesc? De exemplu, nu ştiu nici o bancă de la noi care să ofere o dobîndă mai mare de 0,50% pentru conturile în euro. ING are 0,01%, adică primeşti un euro la fiecare zece mii păstraţi în cont. 1 futut de cent pentru fiecare 100 ţinuţi un an în cont, în condiţiile în care comisionul de întreţinere e de 2 euro lunar. Nu e japcă? Comparaţi asta cu un portofoliu care aduce 4% anual.


Pe mine m-ai plictisit. Cum încep, concret?

Dacă aţi rezistat pînă aici, bravo. Ce am scris mai sus e rezultatul tuturor lucrurilor învăţate în decurs de cîţiva ani. Aproape 10, dacă stau să mă gîndesc. Aşadar, sfaturi concrete.

1. Nu vă ţineţi toate ouăle în acelaşi coş.
Încercaţi să vă ţineţi banii în cît mai multe locuri, independent unul faţă de celălalt. Cash, cont curent, cont de economii, acţiuni, bunuri, bijuterii – toate sînt perfect utilizabile. Uneori s-ar putea să fie conturi la bănci diferite, dar grijă la costuri!

2. Notaţi-vă toate cheltuielile timp de un an.
Nu contează în ce formă, poate fi un Excel, o aplicaţie, un caiet etc. Ideea e să notaţi tot, pînă la a doua zecimală. Uitaţi-vă în fiecare lună pe ce s-au dus banii şi grupaţi-i pe categorii. O să remarcaţi scurgeri ascunse care pot fi reduse cu uşurinţă.

3. Faceţi-vă un buget şi respectaţi-l.
Acum că ştiţi cîţi bani vă trebuie lunar, faceţi un buget cu circa 5% mai mare decît cheltuielile. Restul sumei rămase din venit se foloseşte pentru economii şi e partea va fi partea care va fi pusă prima deoparte, în clipa în care primiţi salariul. Bugetul rămîne pentru cheltuielile lunare, asiguraţi-vă că vă ţineţi de el fără a intra în sumele alocate pentru economii. Americanii numesc asta „pay yourself first” şi mi-a luat o grămadă de timp să înţeleg la ce se referă: din banii primiţi în fiecare lună îţi plăteşti singur un salariu (bugetul). Dacă rămîn bani din buget de la o lună la alta, expediaţi-i direct în contul de economii.

Uşor tangent cu economia: donaţi măcar 1% lunar din venit, vă va obişnui să nu ţineţi cu dinţii de bani sau să deveniţi obsedaţi de ei. Am văzut în nu mai ştiu ce clip o comparaţie mişto: dacă ţii banii strîns în pumn imediat cum i-ai primit, să nu ţi-i ia cineva, nu mai ai cum lua alţii. În schimb, dacă-ţi ţii palma deschisă după ce-i primeşti, poţi fie da mai departe, fie a primi în plus. Ajutaţi-i pe cei care au nevoie şi faceţi asta complet dezinteresat, fără tămbălău. Nu e nevoie să donaţi neapărat bani, poate fi la fel de bine un ajutor dat în muncă sau obiecte. Cunoaşteţi alţi oameni, vedeţi alte moduri de a privi lucrurile, învăţaţi metode de supravieţuire cu un minim de buget.

4. Faceţi tot posibilul ca procentul economiilor să fie de minim 10% din venituri.
Ştiu că nu e simplu, am trecut prin perioade în care nu doar că nu puteam economisi, ci mă afundam în datorii, lună de lună. Ideea e să vă formaţi un obicei din a căuta oportunităţi şi variante de a economisi. Va părea uneori că e imposibil, dar vă garantez că începutul e greu, pe urmă o să curgă la idei de n-o să ştiţi ce să faceţi cu ele.

5. Creaţi-vă un fond pentru urgenţe şi păstraţi-l exclusiv pentru urgenţe.
Depinde de fiecare ce înseamnă „urgenţă” şi ce nu. Pentru mine înseamnă tot ce e legat de costuri neprevăzute şi acoperă un an complet de cheltuieli în cazul în care aş rămîne fără loc de muncă. Cînd a murit căcatul ăla de maşină la greci nu am considerat o urgenţă.

Chestiile de sus sînt obligatorii, reprezintă baza fundamentală a unor finanţe personale sănătoase şi nu se negociază. De aici am pornit eu cu investiţiile în acţiuni care dau dividende.


Paşi de urmat pentru investiţia în acţiuni

Cumpărarea unor acţiuni într-o companie listată pe bursă vă face acţionari în compania respectivă. Înainte de a sări cu capul în tranzacţie, faceţi o analiză a firmei respective. Cu ce se ocupă? Cîţi angajaţi are? De cît timp există pe piaţă? Cum a variat profitul? Ce şanse are să mai existe peste 30 de ani? Analiza asta se numeşte analiză fundamentală şi puteţi găsi mai multe detalii despre ea căutînd pe net. Sînt zeci de articole şi clipuri care explică cu mult mai bine decît aş putea eu s-o fac. Pentru speculă se foloseşte mai mult analiza tehnică. Eu mă folosesc de ambele, fiindcă analiza tehnică, pe grafic, permite identificarea unor puncte cheie din trecut şi subliniază modul în care s-a comportat compania în vremuri de restrişte. De altfel, puteţi căuta ştiri din perioada respectivă ca să faceţi legătura dintre variaţia preţului şi promisiunile iresponsabile ale vreunui politician, calamităţi naturale, procese penale etc.

Majoritatea dividendelor fluctuează între 2-4% din valoarea unei acţiuni, deci s-ar putea obţine un protofoliu destul de performant doar cu atît. Ce sare de 5% e subevaluat, ce scade sub 2% e supraevaluat. Pe lîngă dividende, e de aşteptat ca şi preţul acţiunilor să crească în timp, însă nu e un adevăr universal valabil. O chestie pe care am remarcat-o după ce am cumpărat un lot de acţiuni cu preţ mic (cu care voi ieşi pe pierdere mai mult ca sigur) e că acţiunile ieftine sînt în general cele cu preţ mare. Cam tot ce sare de $40/bucată începe să merite atenţie. După ţeapa cu lotul de la Tesco m-am învăţat minte, iar acum, cînd vreau să cumpăr acţiuni la o firmă oarecare, mă uit să văd cam ce procent oferă dividendele, cînd se dau, de cîte ori pe an, şi-mi fac un calcul legat de amortizarea comisioanelor în cazul în care vreau să vînd o parte din lot, în caz că ar putea fi nevoie. La XTB, comisioanele pentru acţiuni standard sînt în jur de 20 de euro, aşa că nu merită să cumpăraţi acţiuni de mai puţin de 400 de euro per tranzacţie. Ideea e ca procentul comisionului să fie sub 5% ca să se amortizeze repede.

Piaţa nu vine fără pericole, însă investiţia pe termen lung în acţiuni care produc dividende e mult mai puţin riscantă decît orice altă variantă. În primul rînd, majoritatea firmelor care dau dividende au tot interesul să reziste pe piaţă şi vor face tot posibilul să-şi păstreze investitorii mulţumiţi. În al doilea rînd, dividendele sînt date de obicei de firmele care au profituri de peste şapte cifre. Preţul acţiunilor fluctuează continuu în decursul zilei, în funcţie de cît de multe se cumpără/vînd, de ştiri, de situaţiile geopolitice etc, însă nu contează chiar aşa de mult dacă le cumpăraţi pe termen lung. Cînd le scade valoarea la modul brutal, nu vă panicaţi şi vă apucaţi să le vindeţi, fiindcă veţi ieşi în pierdere. Ţineţi cont că nu le cumpăraţi pentru valoarea lor, ci pentru că vor produce bani sub forma dividendelor, aşa că fluctuaţia de preţ e complet irelevantă. Ca să fac o analogie uşor de înţeles, e ca şi cum aţi cumpăra un apartament pentru a-l închiria. Apartamentul reprezintă acţiunile, chiria reprezintă dividendele. Preţul apartamentului poate creşte sau scădea oricît, atîta timp cît asigură un venit pentru care nu munciţi mai nimic. Chiar şi fără dividende, adică lipsa chiriei, vă vindeţi casa a doua zi fiindcă i-a scăzut preţul cu 15% pe piaţa imobiliară sau zîmbiţi şi vă vedeţi de treabă?

Am făcut speculă pe OIL.WTI joi şi vineri, am trăit pe propria piele emoţiile rezultate din faptul că pierdeam bani (deşi vorbim de sume foarte mici, 5-15 lei, recuperate ulterior), dar mă uitam complet relaxat la acţiunile care sînt cu vreo 26% în gaură. De ce? Fiindcă „pierderea” aia monstruoasă e pur teoretică, aş pierde atît doar dacă le-aş vinde în viitorul, ori nu-i nimic de vînzare. Noi, ca investitori pe termen lung, am face bine să cumpărăm cînd toată lumea vinde de frică şi preţul se duce în cap. Ocaziile să cumperi „la ofertă”, cu reduceri de 15-20% sînt extrem de rare, apar cam o dată la 10-12 ani, în momentele recesiunilor, aşa că săptămîna viitoare mă aştept la o droaie de oportunităţi de cumpărat la firme de calitate şi care erau mult supracotate. Pe scurt: nu vă panicaţi cînd scade preţul şi nu vindeţi nimic. Ăla e moment bun de cumpărat în plus.

Totuşi, aveţi mare grijă la ce cumpăraţi! Verificaţi să fie acţiuni standard, nu CFD-uri (contract for difference). Cele din urmă sînt exploatate deseori cu efect de levier şi pot avea pierderi cu mult mai mari decît suma investită. La fel şi cîştigurile, ce-i drept.

Graficul din imaginea de jos e cotaţie indicelui S&P500 de ieri, 28 februarie 2020, cînd pieţele au căzut în cap. Fenomenul se numeşte „corecţie” şi e un termen pretenţios dat pentru sumele imense de bani care sînt pierdute de speculanţi. Părerea mea e că o să mai cadă vreo 5-6% pînă la sfîrşitul anului.

shit_the_fan

Weeeeee!


Rezumatul extrem al paşilor de urmărit ar fi cel de mai jos.

Cu ce încep? Căutînd informaţii despre 3-5 brokeri, analizînd costurile de tranzacţionare şi oferta de acţiuni, apoi făcîndu-vă un cont demo la unul sau mai mulţi. Pentru conturile reale e nevoie de buletin şi un extras de cont pe numele vostru în moneda în care vă faceţi contul.

Cum încep? Cu un cont demo la brokerul ales, pentru a vă familiariza cu toate instrumentele de acolo. Experimentaţi cumpărarea (long), vînzarea (short), obişnuiţi-vă cu indicatorii şi cu graficele, faceţi lecţiile oferite şi învăţaţi bine vocabularul utilizat (long, short, bulls, bears, spread, dividend yield etc).

Cu cît încep? Cu orice sumă de care te poţi lipsi, care nu-ţi va trebui în următorii 10 ani şi de care să nu-ţi pese. Aş zice că un minim absolut ar fi cam 2000 de lei.

Ce să cumpăr? Acţiuni care dau dividende, de la firme profitabile, din domenii cît mai variate: tehnologie, transport, energie, medicale, industriale, agricultură, mîncare etc. De preferat în calupuri mai mari de 2000 de lei/companie din cauza comisioanelor. Firme care mai pot exista şi peste 30 de ani (Coca Cola, de exemplu).

Ce să NU cumpăr? Indecşi, futures, perechi valutare, criptomonede, acţiuni în care nu credeţi, CFD-uri cu leverage mare. Nu zic că nu pot fi exploatate, ci că riscul de a pierde bani e mult mai mare. Gîndiţi-vă că încercaţi să speculaţi cot la cot cu unii care fac asta de zeci de ani, ştiu în detaliu toate instrumentele folosite, află ştirile importante cu mult înainte de voi şi-şi cîştigă traiul din tranzacţiile speculative. Şansele să-i bateţi constant sînt aceleaşi cu a scoate un timp mai bun pe circuit faţă de un pilot de F1, în condiţiile în care nu ştiţi nici circuitul şi nici cum se porneşte maşina.

Ce trebuie să ştiu sau să învăţ? O grămadă! Informaţia e valoroasă, cunoaşterea modului în care poate fi folosită e şi mai valoroasă. Linkuri suplimentare şi vocabular de bază la sfîrşitul articolului.

Vreau să joc la speculă. Felicitări, nu-ţi pot da prea multe sfaturi. Caută spread cît mai mic, volume mari de tranzacţii (gold, oil, EURUSD etc), cască ochii la indicatori şi speră să-ţi meargă bine.

Dacă pierd tot? Nu e un capăt de lume, poţi s-o consideri o experienţă de viaţă foaaarte scumpă. :)


Linkurile aproximativ utile

https://www.xtb.com/ro/invata-sa-tranzactionezi

XTB VS eToro – 2020 Comparison

https://brokerchooser.com/

https://www.investing.com/education/

https://www.investopedia.com/financial-term-dictionary-4769738

https://www.youtube.com/channel/UCbta0n8i6Rljh0obO7HzG9A/videos

https://www.youtube.com/channel/UCGy7SkBjcIAgTiwkXEtPnYg/videos


Vocabular de bază

Instrument – Orice chestie care poate fi cumpărată pe bursă: acţiuni, perechi valutare, indici etc.
CFD – Contract for difference. În loc să plăteşti toată suma de bani pentru acţiunile propriu zise pentru a le vinde, cumperi doar diferenţa de preţ. Riscuri mari, cîştiguri şi pierderi pe măsură.
Lever – Efectul de levier, joci cu bani de împrumut. Poţi pierde mai mult (mult mai mult) decît suma jucată. E aplicat la mai toate instrumentele, cu excepţia acţiunilor clasice.
Ask – Preţul cu care cumperi un instrument.
Bid – Preţul la care vinzi un instrument.
Long – Poziţie de cumpărare la preţul de Ask.
Short – Poziţie de vînzare la preţul de Bid.
PIP – Percentage in points, de obicei e cea mai mică variaţie de preţ.
Spread – Diferenţa dintre Bid şi Ask. E important la speculă, ideal ar trebui cît mai mic ca să poţi profita. De exemplu, cursul muist oferit de ING pentru plăţile la POS şi online are un spread de 7% faţă de 0,11% cît e pe bursă (0,3368 vs 0,0054).

Etichetat cu: , , , ,
Postat in Ţuicisme
4 comentarii la “Finanţele văzute de ingineri
  1. Dora Minodora spune:

    Spor in investiții!
    Ma asteptam sa scrii și de ce crezi ca piața se va prăbuși in câteva saptamani….

    • ratza spune:

      Păi a început deja să se prăbușească, 10% într-o săptămînă e enorm. Problema e virusul ăla nenorocit, care are o rată de mortalitate de vreo 2%. Gripa spaniolă a avut 4% și a ras cîteva zeci de milioane. Chiar dacă medicina a avansat enorm în ultima 100 de ani, oamenilor le e frică și încearcă să se protejeze. China nu mai consumă ca înainte, turismul scade în toată lumea, zeci de avioane rămîn la sol, lumea încearcă să-și facă rezerve de cash și vînd în disperare, trăgînd prețul în jos în avalanșă. Mai mult, indicii erau la maximele obținute vreodată și cam erau semne că se vor prăbuși. Economia se micșorează, de asta cred că urmează o recesiune.

  2. mircea85 spune:

    Două ghiduri despre finanțe care mi s-au părut esențiale: The Richest Man în Babylon by George S. Clason și Rich Dad Poor Dad de Robert Kiyosaki. Dacă poți pune în articolul ăsta sau în altul viitor modelul de cash-flow prezentat (desenat) de Kiyosaki. Pare ușor de înțeles pentru toată lumea.

    • ratza spune:

      Deşi Kiyosaki are meritele lui, nu l-aş considera un model de urmat. Averea lui e ridicată pe dat sfaturi şi e foarte aproape de un MLM. Mai mult, dacă-i iei căcatul ăla de carte la bani mărunţi o să vezi că-i faci rezumatul în două pagini care nu spun mai nimic concret.

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: