Coronavirus – întrebări neandertaliene

Prima şi singura gripă avută vreodată a fost prin ’97 sau ’98, nici nu mai ţin minte exact. De atunci am mai avut cîteva răceli obişnuite, o amigdalită, apendicită şi vărsat de vînt (luat de la fie-mea). Cred că fix în ordinea asta. Avînd în vedere că-mi menţin sistemul imunitar în formă cînd beau apă din toate pîrîurile de prin munţi, ar putea exista şanse mari să nu beneficiez de renumitul virus. Dar dacă-l iau fără să ştiu şi să-l dau mai departe? Parcă-mi place să dorm liniştit noaptea şi dacă tot am avut posibilitatea de a lucra de acasă, n-am mai stat prea mult pe gînduri. Mai bine să fiu luat de panicos decît să fiu inconştient.

N-am să mă leg de virus, răspîndire şi ce ar trebui făcut, ci de ce văd în jurul meu. Toată lumea a dat năvală să cumpere în neştire de toate, în caz că se închid magazinele. Ieri m-am dus după urzici, cu nevasta şi copiii, să-i mai scot din casă. Ei, cum îmi urzicam eu degetele cu spor, mi-a trecut prin sfeclă gîndul că lumea s-a îndepărtat de natură. Unii sînt atît de desprinşi de realitate încît au impresia că puii cresc prin rafturi, gata tranşaţi, legumele se nasc în lăzi şi laptele răsare magic în cutii.

Cînd naiba au ajuns românii în situaţia asta? Noi, care sîntem (eram?) o ţară preponderent agrară, importăm în neştire chestii pe care le putem creşte liniştit aici. Închid subiectul că iar mă enervez cînd ştiu în ce pietre cultivă grecii, în timp ce terenurile noastre cu mult mai mănoase zac în pîrloagă.

Mă întreb ce se va întîmpla în ipostaza în care societatea asta dependentă aproape integral de tehnologie ar fi dată înapoi cu cîţiva ani. Să zicem vreo 10. Ce zic eu 10, hai doar să rămînă fără net. Sau doar fără google. Cîţi ştiu să aprindă un nenorocit de foc? Cîţi au habar ce să culeagă de pe cîmp sau de prin pădure ca să nu crape de foame? Să construiască un adăpost confortabil. Să tranşeze un animal. De fapt, să-l prindă, mai întîi. Să-şi facă nenorocitul de cuţit pentru tranşat. Să găsească apă, că nu le mai curge prin ţeava aia care iese din perete. Ce plante de leac există (cum, n-au existat pastile dintotdeauna?) şi cum le foloseşti.

Confortul duce la uitare, altă explicaţie nu am putut găsi. Gîndindu-mă în urmă, în anii copilăriei, îmi aduc aminte cît de mult uram munca la cîmp, la fîn, în grădină sau în livadă şi la cît de mult apreciez că am avut ocazia să învăţ toate lucrurile pe care mi le-au arătat părinţii şi bunicii. Poate ar trebui să ne aducem aminte ce ne hrăneşte şi cine are grijă de noi.

Etichetat cu: , ,
Postat in Ţuicisme

Ai ceva de zis? Bagă mare:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: