Sîntem într-un punct al istoriei în care proasta satului dă lecţii sfertodocte în orice domeniu, iar tentativele bine intenţionate de a le explica idioţilor că greşesc sînt sancţionate de facebook cu zile sau chiar luni de pauză, motiv pentru care refulez aici. Zicala „nu te pune cu prostul că te va trage la nivelul lui şi te va bate cu experienţa” se aplică fără doar şi poate. Mi-am dat seama cam tîrzior că proştii nu pot fi educaţi pentru că nu vor să fie educaţi. Tot ce e mai jos reprezintă opinia personală, greşită şi plătită de bubuli.
Primesc destul de des de la mizeria aia de facebook recomandări pentru tot felul de fiţuici cu titlu de ziare, colecţii abundente de elucubraţii care pun constant paie pe focul naţionalismului. Toate „articolele” respective, fără excepţie, gem de comentarii. Turme întregi de babuini, agramaţi care n-au trei cuvinte în gură şi a căror ultimă carte citită a fost abecedarul, ţin să-şi dea cu părerea despre subiecte care-i depăşesc în mod cert.
Încep cu episodul care mă disperă în mod constant: „articolele” legate de istorie. Astea au un dar aparte de a atrage cohorte de stupizi cu educaţie precară, rar capabili de a trece dincolo de titlurile sforăitoare, însă extrem de vocali. Mi se pare hilar că majoritatea cer, citez: „să se afle istoria adevărată”, doar ca s-o refuze cînd dau de ea. Normal, ei caută de fapt să li se valideze convingerile, un bias cognitiv des întîlnit pretutindeni (inclusiv la mine, deşi încerc din răsputeri să scap). Pentru minţile înguste ale comentacilor de serviciu, istoricii care ştiu ce fac sînt plătiţi de străini ca să denatureze informaţia, spre deosebire de glorificarea naţionalistă făcută moca. Am aflat că dacii i-au civilizat pe romani şi pe greci, că noi sîntem miezul existenţei pămîntului, inventînd toate cele trebuitoare omenirii, tunelurile care traversează pe sub Mediterană în lung şi-n lat etc. Cîteodată chiar mă uit cu invidie la cîtă imaginaţie pot avea. Dacă ăştia pot elucubra în voie, nestingheriţi de nimeni, înseamnă că pot şi eu.
Cu nişte ani buni în urmă, mergînd prin Făgăraş pe linia frontului din Primul Război Mondial, Jacky povestea cum au avut loc evenimentele în zona respectivă. Ascultam efectiv fascinat; dacă mi s-ar fi predat istoria în şcoală la modul respectiv, probabil că azi nu mai eram inginer. Am dat curs fascinaţiei ăsteia şi, dorind să înţeleg mai bine dacă mentalitatea unui popor se schimbă în timp sau ba, am pornit de la perioada dacică, trăind aproape jumătate din viaţă în apropierea Buridavei. Nu vă puteţi imagina cîte mizerii a trebuit să citesc pînă am dat de ENDA şi de CIMEC, ambele avînd darul de a-mi deschide apetitul pentru ruine. Aşa am început să-i urmăresc pe Cătălin Borangic şi Aurora Peţan, realizînd că nici măcar n-am dat cu grebla peste frunze, atît de vast e subiectul.
Pe harta de la CIMEC nu se pot folosi filtre cum mi-ar plăcea mie, deci m-am apucat iniţial de făcut o hartă pe Google Maps. Eram curios să văd cum erau dispuse cetăţile dacilor comparativ cu castrele romane. Castrele au fost relativ simplu de depistat, majoritatea avînd topografii tipice, încă fiind vizibile, însă la fortificaţiile getice şi dacice chiar am avut de furcă. Cu foarte puţine excepţii, a fost o întreagă aventură în a pune coordonatele exacte pe hartă. La cîteva dintre ele chiar am mers personal să văd cum arăta locul, dacă era sau nu plauzibilă o fortificaţie acolo etc, pînă în punctul în care cred că am reuşit să-mi fac o idee. Încă am dubii despre localizarea exactă a multora, sper să am timp în viaţa asta să le vizitez.
În fine. Îmi imaginez că o cetate de acum 2000 de ani ar fi arătat în interior destul de similar cu un sat din zona respectivă: case din lemn dacă era o fortăreaţă montană, chirpici sau bordei la cîmp, paiantă la deal etc. Probabil că şi atunci, ca şi în trecutul nu foarte îndepărtat, înainte să ia avînt prefabricatele, se construia cu ce era la îndemînă. Or, asta face dificilă descoperirea vestigiilor. E suficient să vezi cît de repede dispar casele din Apuseni, de exemplu, loc în care am informaţii de la prima mînă, bunicii din partea mamei fiind din zona Scărişoarei. Dacă din case care pînă acum 10-15 ani încă erau locuite şi în picioare, azi mai sînt nişte vagi rămăşiţe de temelii, cît să rămînă după 2000 de anii?
Teritorial vorbind, România a fost mereu la graniţele dintre imperii, aşa că nu mă miră că s-au refolosit materialele în loc să se reclădească de la zero, în condiţiile deselor invazii care aveau loc în antichitate. Mi-a devenit clar şi că mare parte din cetăţile şi castrele demantelate sau distruse au fost sursă de materie primă pentru casele locuitorilor din zonă. Cu alte cuvinte, istoria s-a furat la propriu, inclusiv de către căutătorii actuali de comori, mai nou deghizaţi în haite de detectorişti.
De asemenea, nu mă miră că pentru turistul de rînd nu e mai nimic de oferit în marea majoritate a siturilor dacice (mă rog, nu numai). Am ajuns la concluzia că trebuie să înveţi la ce să te uiţi, ce să cauţi, să încerci să înţelegi contextul trecut. Ştiu cel puţin cîteva zeci de persoane din cercul de cunoscuţi care sînt dezamăgiţi de modul în care ni se prezintă istoria. Pe de altă parte, cînd realizezi că e plin de gherţoi care ţin cu tot dinandinsul să-şi lase urmele pe vestigii istorice, parcă e mai bine să rămînă îngropate. De exemplu, în dreapta treptelor de intrare în turnul-locuinţă de la cetatea Blidaru, unul sau mai mulţi cretini au sculptat pe una din asize un simbol, chipurile dacic. Mă întreb dacă respectivii or fi ştiind de unde provine termenul de „vandalism”, însă îmi revin repede la realitate, ştiu că şansele tind abrupt spre zero.
Cînd vine vorba de scrierea dacică, consider că nu era nevoie de inventarea unui nou alfabet, avîndu-le foarte la îndemînă pe cel latin şi pe cel grecesc, populaţii cu care aveau relaţii comerciale în mod mai mult decît evident, scrisul fiind apanajul elitelor, situaţie care s-a perpetuat pînă pe la începutul secolului XX, dacă mă gîndesc mai bine. Hai, XXI, că semnul suprem de alfabetizare încă mai constă în cîte o „pula” scrisă şontîc pe te miri unde. Pare destul de probabil ca latina să fi fost folosită în zonă ca lingua franca, echivalentul englezei pe care o folosim azi, aşa că mirarea majorităţii legată de faptul că trecerea către latină s-a făcut în doar 160 de ani nu prea are temei. E suficient să ne gîndim la cum îşi uitau românii limba în trei luni de stat în Italia sau la corporateza care colcăie de calcuri lingvistice, gen.
O altă chestie curioasă şi aparent tipică poporului român e că, general vorbind, nu punem mare preţ pe faptul că un străin ne vorbeşte limba. La greci, de exemplu, sau la germani, eşti privit în alt mod şi numai dacă încerci să rupi două boabe. Pentru noi pare mai important să te poţi înţelege cu respectivul individ, indiferent prin ce mijloace. Mai puţin dacă e ungur, atunci e obligatoriu să înveţe română. S-ar putea să mă înşel, dar cu imaginea asta am rămas din zecile de călătorii făcute pînă acum.
Încep să fiu tot mai convins că modul de a fi al poporului a rămas acelaşi peste veacuri: oportunism, alfabetizare slabă, spiritualitate înaltă, merge şi aşa, tradiţii păstrate aproape inexplicabil. Foarte probabil ca adaptabilitatea şi individualismul exacerbat al românilor să fi fost cauzate de către popoarele care invadau teritoriul. Nu ştiu voi, eu mi-aş lăsa vecinii de izbelişte în cazul unei invazii fără să clipesc. Concluzia mea e că mentalitatea se păstrează fără probleme peste veacuri.
Pe naţionaliştii care o dau sus şi tare cu măreaţa civilizaţie geto-dacică nu-i va putea convinge nimeni, niciodată, că, chiar dacă aberaţiile pe care le susţin ar fi adevărate, nu le schimbă cu nimic modul de a fi (din păcate). Da, bosulică, noi le-am proiectat piramidele egiptenilor şi le-am dat hieroglifele ca să ne batem joc (altă tară naţională) de ei, de ce insişti să fii prost azi? Fii ca ăia pe care-i preamăreşti, fă-ţi treaba bine şi, peste încă vreo 2000 de ani, poate reuşim să devenim civilizaţi.
Probabil că ar mai fi de zis, dar mă arde gîtul ca pe un dac adevărat, aşa că mă îndrept în pas voios către birt să ling o bere şi las baltă porcăria asta de text. Dacă vreţi articole serioase pe temă, puteţi începe cu astea de aici:
https://www.enciclopedia-dacica.ro/
https://uab-ro.academia.edu/BorangicCatalin
https://independentresearcher.academia.edu/AuroraPe%C8%9Ban
Texte anemice de citit la bere 
Excepțional!
Mulțumesc!!